Monthly Archives: Februarie 2010

Visul unei realitati (3)

Probabil aspectul sau fizic isi demonstra in aceste momente de ce era in stare. Cu parul blond si ochii albastri, Tony devenise un baiat atragator. In schimb Alexia se arata a fi o fata extrem de provocatoare, cu trasaturi bine conturate si o infatisare demna de toata admiratia. Parul sau constituia intrega cheie; şaten usor ondulat. Insa Tony era atras de ochii ei caprui, motiv pe care nici el nu-l banuia. Se pierdea de tot in privirile ei. Alexia incepuse deja acel joc al seductiei, spre deosebire de Tony, care parea ca isi terminase trucurile chiar inainte de a incepe.

Asezata langa el, Alexia uitase ceea ce pornise.

„Toate acestea sunt ale tale?”

„Te referi la rucsac si la skateboard, nu?”

„Da! Nu stiam ca esti pasionat de acest sport. De cand ai inceput?”

„Sincer sa fiu… de aproximativ o luna jumate. Cu schemele mai am de exersat, dar in rest ma descurc. Tu?”

„Eu…pai… iubesc rolele si cam atat. Imi place mult sa ma plimb pe ele prin Greenwich si pe strazile din jurul casei mele, bineinteles alaturi de prieteni si de….”

Alexia uitase ca se despartise recent de Steven. Era trista si in acelasi timp fericita ca daduse peste Tony. Dragostea plutea in aer…

„Alaturi de…!? prietene ?”

„Da! exact… alaturi de cele mai bune prietene.”

„Tony ! Unde vrei sa ajungi ? In ce parte ai vrea sa cobori din autobuz?”

„Nici eu nu stiu… unde cobori si tu, cred.”

Alexia simtea ca baiatul se prinsese de ceea ce ea voia defapt sa zica, insa…..

„Tu? unde ai vrea?”

„Undeva unde sa fiu in largul meu alaturi de prieteni si de cei dragi, undeva unde totul e pe gustul meu, fara griji, fara scoala, fara….”

„Apropo… la ce scoala esti? Sau mai bine zis cati ani ai?”

„Eu 16 ani si invat la Shakespeare High School, fix in centrul Londrei, dincolo de raul Tamisa. Tu Tony pe unde esti?”

„La St. Patrick High School si tot aceeasi varsta ca si tine o am.”

„Cand esti nascut?”

„Pe 7 August. Tu?

„Eu sunt nascuta pe 17 Decembrie… ce ciudat, ultima cifra este 7.”

„Da, destul de ciudata treaba, o coincidenta neobisnuita…”

Ceasul aproape ca uitase sa anunte dimineata, iar cei doi conversau fara oprire. Atat Tony cat si Alexia nu voiau sub nici o forma sa renunte la aceasta placere. Peste ceva vreme fata nu mai putea de somn. Clipea de prea multe ori ca sa-l mai admire pe Tony. Adormise in bratele sale. Tony credea ca e doar un vis, dar prefera sa nu se trezeasca decat peste mult, mult timp. Isi scoase bluza si o acoperii, in cea mai deplina liniste, fiind foarte atent cu bratele si mainile sale neindemanatice. Vechiul truc cu patura (bluza) tine de fiecare data. A mai citit el undeva printr-o revista a unor colege despre asta si spunea ca grija pentru cel de langa tine conteaza foarte mult, in special seara cand el (ea) doarme.

In fata autobuzului Tony zarea pe cineva cunoscut, dar nu stia exact cine. Era Rabbit, prietenul sau de pe aceeasi strada, cu care exersa pe skate. Il striga dar nu raspunse. Totusi Rabbit dadu o fuga pana in spate sa-si ia ceva din rucsac si observa un chip cunoscut lui.

„Tony!!!! Ce faci pe aici?”

„Bine draga Rabbit… calatoresc si eu noaptea cu autobuzul”

„Dar tu?”

„Eu la fel… Maine urma sa am test la educatie sexuala si nu prea am invatat deloc, asa ca mi-am zis sa plec ca doar se apropie week-end-ul…”

Rabbit dovedea de fiecare data putina prostie, insa acum chiar o demonstrase cel mai bine.

„Hahaha cum asa mai Rabbit? Eduacatie sexuala si n-ai habar de nimic.”

„Nu prea, desi practic stiu ce inseamna. Oricum ce mai conteaza inca o amarata de absenta, imi mai trebuie vreo 3 ca sa am de-a face cu diriga.”

„Dar tu Tony? Pe unde te indrepti? Observ ca deja ai trecut la fapte, frumoasa gagica…”

„Mai incet netotule, altfel ai s-o trezesti. Eu unul am avut o zi proasta si am decis sa merg pe afara si acum uite-ma aici”

„Bine Romeo… vad ca tii mult la ea. Mai vorbim atunci…”

„Stai! unde pleci?”

Si Rabbit isi lua rucsacul si o tuli in fata, disperat parca sa scape din autobuz. Tony nu stia ce e cu el. Insa inima ii dirija intreaga cale spre ceea ce avea sa urmeze.

Deodata o bubuitura teribila se auzi din fata iar Alexia sari din bratele sale lovindu-se usor la cap si la genunchi. „Ce s-a intamplat?” se auzi in tot autobuzul. Domnul George deschise in graba microfonul spre a fi auzit de toti si cu un glas tare zise :

„Nu intrati in panica, totut este in regula. Avem doar o pana de cauciuc si un rezervor de motorina spart. Vom face un popas acum, care poate ca va dura 3 sau poate chiar 5 ore, timp in care puteti iesi si admira privelistea.”

Soferului nu-i venea sa creada de ce paguba putea sa aibe parte. Aproape ca reusise sa-si iasa din minti, cand observa un panou mare pe care era scris „Bienvenue a Paris”. Mirat de acest lucru, domnul George stia ca aceasta remediere nu va dura mai mult de 2-3 ore.

Tony o calma pe Alexia din socul provocat de autobuz si ii sugera sa-si ia rucsacul si sa vina afara, impreuna cu el.

„Aerul proaspat iti va face bine. Vino si vom vedea despre ce este vorba”

„Ai dreptate, hai afara”

Ceilalti adolescenti isi luasera talpasita, iar ei erau singuri, singurei. Tony uita ca de aceasta ocazie nu va mai avea parte prea devreme, desi poate ca in sinea sa isi calculase demult acest privilegiu.

Alexia nu mai putea de bucurie. Ajunsese la Paris. Astepta de nu stiu cand sa viziteze aceast splendid si romantic oras alaturi de iubitul sau. Se pare ca visul a devenit realitate, iar Tony urma sa joace rolul prietenului ei.

„Ce inseamna Bienvenue a Paris?”

„Nu-ti dai seama, am ajuns la Paris. Ne aflam in capitala Frantei iar tie iti arde de traduceri?”

Tony nu stia ce sa raspunda. La capitolul franceaza nu statea foarte bine, aceasta limba fiind pt el o alta enigma a limbilor straine. Franceza sau nu, el tot habar n-avea ce scria pe panou. Alexia insa iubea aceasta limba poate mai mult decat engleza. Satisfactia de a fi in acele momente, in acel oras i se putea citi in ochi. Tony isi scoase placa si incerca sa se puna pe ea, cand Alexia ii striga pe un ton autoritar si hotarator :

„Cu mine cum ramane??? Mai bine mergem la pas pana in centru. Oricum n-avem nimic de pierdut.”

„Ok Ally! Facem cum spui tu. N-am vrut sa te jignesc in vreun fel. ”

Si astfel pornira, insetati de iubirea adolescentina, spre locul care avea sa le ofere o noua aventura, o noua ocazie celor doi de a se cunoaste mai bine, intr-un oras predestinat indragostitilor.


Visul unei realitati (2)

Afara ploaia se intetise bine de tot, iar stejarul falnic si batran statea sa cada peste casa. Crengile sale se leganau din ce in ce mai tare, parca vrand sa colaboreze cu furtuna naprasnica ce se apropia. Doar o bufnita isi mai facea locul printre frunzele zgribulite de vant, buhaind de frica acelei nopti. Tony nici nu bagase de seama aceste detalii, el facandu-si patul si aruncandu-se in el ca intr-o piscina cu a adancime destul de considerabila. Ceasul sau ticaia zgomotos pe masuta, iar telefonul nici nu se mai oprea din „cantat”. Facandu-se comfortabil si simtindu-se in largul sau, lui Tony incepeau sa-i zboare gandurile. Ii veneau in minte fel de fel de premoniti. Auzea glasul aspru si autoritar al profesorului de engleza si in vis: „Tony de ce nu ti-ai facut tema? Iar ti-a mancat-o cainele sau doar vrei sa mai pui la colectie inca unul din scaunele mele?” Tony fugise deja din oras, impreuna cu skateboard-ul sau, luandu-si un tricou, o alta pereche de tenisi, ceva de mancat si o sticla mare de Pepsi, totul avand loc intr-un singur rucsac. Si-a pupat parintii, pe nesuferitul de Buz si pe Alicia. Isi luase ramas bun de la toti. In drumul sau spre iesirea din oras, se simtea un pic prost. Nu stia daca sa se intoarca sau nu. Tocmai atunci, dintr-o neobisnuita intamplare se afla intr-o statie de autobuz. Isi zisese sa astepte vreo 10 min, in acest timp exersand cate ceva pe skate. In momenul cand si-a scos placa, a aparut din senin, parca scos dintr-o palarie, un autocar cu un volum cat pentru toata scoala sa, imbracat de jur imprejur cu culori sclipitoare, multe tatuaje „cool”, iar in fata, soferul imbracat putin cam ciudat, astepta ca Tony sa intre.

Domnul George (in engleza), soferul norocos al lui Tony, impartea peste tot bilete, pop-corn si multe pungi cu chips-uri.

„Hai intri sau vrei sa dormi toata noaptea pe banca?”

„Cat ma costa un bilet spre cea mai apropiata destinatie, domnule…..Geo…George?”

„Este gratis pentru cei ce sunt abandonati sau doar hoinaresc noaptea.”

Tony se simtea cu musca pe caciula. Se afla exact in aceasta situatie. Insa stie ca nu are nimic de pierdut si se parasuteaza direct in locurile din spate. Acolo observa fel de fel de adolescenti, cu diverse look-uri, imbracaminte din ce in ce mai inspaimantatoare si multe, multe gunoaie, tipice celor de varsta sa. Isi cauta un loc cat mai curat si mai comod si isi arunca rucsacul drept langa celelalte bagaje. Era in largul sau, nefiind deranjat iar de grijile celei de a 2-a zi. Nu stia unde va merge, dar de un lucru era sigur : isi va face muuuuulti prieteni si de ce nu, chiar si o prietena. Gandea cam mult pentru varsta sa…

Isi trage castile pe urechi, dand la maxim muzica si isi insemneaza in carnetelul sau de notite, de la matematica (il uitase de anul trecut in rucsac), cateva ganduri, idei. Dupa ce-si termina bateria, isi intoarce privirea spre fereastra, curios unde se afla. Afara insa era o lume de basm, asa cum voia el. Credea ca sosise in alta tara, undeva in U.S.A. sau chiar in Australia. Nu vedea nimic cunoscut. Doar copacii ii aduceau aminte de casa, de inima Angliei. La doar cateva clipe dupa toate acestea, o fata se aseaza pe scaunul din dreapta sa. Timid din fire, o lasa pe ea sa „atace”.

„Buna! Eu sunt Alexia si as vrea sa stiu unde vrei sa stai, la fereastra sau la margine? Am cautat locuri peste tot si acesta era singurul care a mai ramas.”

„Buna! Nici o problema. Eu prefer sa stau la langa geam pt. ca mi se face rau in cealalta parte. Am uitat sa ma prezint…eu sunt Tony si sunt profund incantat de cunostinta.”

„La fel si eu, draga Tony!… Unde ziceai ca mergi???”

„Eu?!…pai merg… mmm…merg spre….”

„In aceeasi directie ca si mine banuiesc” zise incurajator, Alexia.

„Da! exact, sti sa citesti gandurile unui coleg de scaun”

Desi Tony habar n-avea unde se indreapta… Oricum era satisfacut de prezenta Alexiei. Simtea putina teama fata de ea. Poate doar ii era rusine sau uitase ca asa se intampla cand te indragostesti, fluturi in stomac, putina timiditate sau poate mai multa si multa sfiala. Era ceva normal pentru un baiat ca el, care nu mai avusese o relatie demult, mult, timp.


Visul unei realitati (1)

Noaptea se apropia cu pasi repezi, iar Tony nu stia daca se va mai trezi in dimineata urmatoare. Frica sa demonstra doar un lucru copilaresc. Oricine ar fi zis ca îi e frica de intuneric sau doar a avut cu o noapte inainte un cosmar. Insa Tony stia ca noaptea e speciala pt el. Seara, intorcandu-se de la scoala se uita imprejur si observa fel de fel de oameni care parca il ocoleau. Se simtea putin ciudat. A incercat sa ignore astfel de inchipuiri… Se uita lung si mirat pe cerul instelat, unde totul i se parea ca o harta bine organizata. El era luna, iar ceilalti stelele sau poate el era o stea care se pierduse de celelalte, amagit parca de restul. Ajuns acasa a intrat pe usa, iar parintii impreuna cu fratele si sora sa se aflau la masa mancand nebagand de seama de aparitia sa „misterioasa”. Se simtea singur, desi credea ca este doar una din zilele sale proaste.

Dupa ce terminat de servit cina, a mers imediat in camera sa si stat nitel pe ganduri. „Oare doar eu sunt singurul neobservabil prin casa asta?!” Peste ceva timp fratele sau mai mare a intrat in camera si i-a cerut iPod-ul si castile. Tony i le-a dat fara a mai sta pe ganduri, fratele sau aruncandu-l inapoi, amintindu-si ca inca mai avea mp3-ul Aliciei (sora sa si a lui Tony).

Tony s-a gandit in cele din urma sa inceapa a citi ceva la intamplare. Daduse peste revista fratelui sau „Ghost Hunting Secrets”. A rasfoit-o repede si a ajuns la pagina ” How do you feel today?” (era un test). Dupa ce l-a terminat s-a uitat la rezultatul sau si mirat, acesta arata ca Tony este un tip sociabil, cu multi prieteni. Si astfel a decis sa intre putin pe vechiul Yahoo Messenger, pe telefon. Si-a salutat cativa prieteni si ia intrebat daca vor sa joace ceva sau daca vor sa iasa in ziua urmatoare in oras. Nici un raspuns sigur n-a primit bietul baiat.

Era aproape 2 noaptea si se tot gandea. Adormise de atata ingandurare si asa s-a intamplat. Insa visul sau pe care urma sa-l aibe avea sa-i schimbe viata…


AVATAR – Misiune indeplinita


Abea asteptam sa-l vad, insa intr-un cinema.  Credeam ca doar va fi un film ca oricare altul si nu se va merita deloc sa-ti pierzi timpul vizionandu-l. Se pare ca m-am inselat. Desi nu l-am vazut 3D, ci 2D, am fost extrem de satisfacut de munca regizorului James Cameron. Pot spune ca „TITANIC” ar fi intr-o oarecare masura la egalitate cu „AVATAR”, insa nu comentez… 🙂

A fost un film exceptional, in care este surprins tot ce trebuie. N-am nimic de obiectat in legatura cu personajele, tema filmului sau astfel de chestii. Fictiunea se imbina intr-un mod placut cu actiunea, aventura, S.F-ul, dragostea si iubirea. Populatia asta de extraterestri albastri, Na’vi au insemnat o adevarata lume disparuta, fara a fi atinsa de mana sangeroasa a omului. Cultura lor de „bastinasi” mi s-a parut extraordinara. Mi s-ar parea grozav sa traiesc intr-o astfel de lume asemeni lui Jack Sully. O asa rasa care sa aibe grija de mediu mai mult decat propria viata, m-a impresionat. In schimb rasa mea, din pacate cred… a dovedit tot ce avea mai „bun”, violenta, cruziume, o dispretuire totala si multa, multa lacomie. Acel colonel, Miles Quaritch a demonstrat cu adevarat barbaria rasei umane pentru tot ce este strain.

In schimb ceva ce am urmarit cu sufletul la gura a fost povestea de iubire dintre cei doi Neytiri & Jack Sully. Se potriveau de minune cei doi. Prima intalnire in jungla Pandorei a spus multe despre acesti tineri. James C. cred ca vrut sa zica mai direct ca DRAGOSTEA NU ARE MARGINI, prin faptul ca ei erau diferiti atat ca rasa, limba, cultura, tot ce se poate. Doar sentimentele de afectiune unul fata de altul le aveau in comun. A fost dragoste la prima vedere pt. Neytiri, spre deosebire de Jack care se indragostest pe masura ce isi petrece mai mult timp alaturi de ea. Spre final, aproape ca imi dadusera lacrimile, insa prietenul meu m-a salvat print-o gluma destul de haioasa. In fine… Povestea a fost covarsitoare; razboi, iubire, sacrificiu, speranta, ce sa mai, am trait la maxim acest film. Astept cu nerabdare sa apara si partea a 2-a si de ce nu si a 3-a, o trilogie a filmului „AVATAR” . Pana atunci sunt fericit ca am pierdut 2 ore sau 2:30 din viata pentru o comoara inestimabila a cinematografiei, care-si merita pe deplin laudele si faima.


Premonitii sau doar coincidente?!

Chiar asta-seara am avut o oarecare premonitie, daca se poate numi asa. Trebuia sa merg la film cu un prieten, la cinema, la celebrul AVATAR. Insa, dupa mai multe apeluri, el tot nu raspundea. Eram putin mirat, deoarece chiar el a fost cu ideea. Totusi m-am hotarat sa-l chem pe vechiul si bunul meu prieten, cu care ma cunosc de la gradinita, pt. a nu rata acest film, care dupa parerea mea sper ca se va merita. In sfarsit… Ajunsi in fata cinema-ului si hotarati de a ocupa locuri cat mai in fata, aflam ca biletele se terminasera. Anuntul parca imi starnea putina invidie si o oarecare ura : „In data de 14.02 nu mai avem bilete disponibile”. Pana la urma cadem de acord sa luam pt. joi seara. Astfel, chiar inainte cu o ora presimteam ca nu voi mai vedea AVATAR, desi incepusem sa cred ca va fi o adevarata capodopera SF in regia lui James Cameron. Insa poate ca a fost doar o simpla coincidenta, toata aceasta chestiune legata de vizionarea unui film.

Mi s-a mai intamplat totusi… Tot o astfel de premonitie am avut si cand sau mai bine zis am cand sunt lasat singur acasa, in special dupa lasarea intunericului. Nu ca mi-ar fi frica de lipsa de lumina naturala, insa imaginatia mea formata in timpul copilariei despre diverse creaturi este putin iesita din comun. Imi inchipui de fiecare data ca ma aflu intr-un film. (De altfel viata noastra este un film, insa despre asta vom vorbi mai tarziu.) Mi se pare ca sunt urmarit pe ascuns, desi eu nu-i pot vedea pe asa zisii „asasini”. Suna cam prostesc si copilaresc poate acest lucru insa filmele vazute in cantitati uriase la varsta frageda isi spun cuvantul.

Tie nu ti s-a intamplat niciodata sa ai vreo premonitie? Daca da, astept nerabdator raspunsul tau 😀


„EA” (2)

Un suflu de gheata ma lasa rece, cand „ea” nu mai stie cand timpul trece. Speranta mea se naruieste, cand „ea” amintiri din nou imi trezeste. O imagine din trecut ma rascoleste, cand intr- o alta zi „ea” nu-mi zambeste. Cand „ea” in plans va izbucni, eu langa „ea” nu stiu daca voi mai fi. Un alt rasarit ma asteapta in vis, un alt apus spre „ea” se va prabusi in abis… 😐


Un ideal fantezist

Cand ma gandesc iar la acele vremuri de neuitat, alaturi de tine, in acea seara senina de vara, unde numai stelele si luna ne-au fost martori la prima noastra intalnire; simt cum intreg trupul mi se cutremura, cum inima imi tresalta de fericire, de iubire. Credeam ca te-am pierdut dupa acel interminabil apus de soare, in care emotia traita intens impreuna cu comoara mea de aur, avea sa fie cea care imi starnea cele mai sincere sentimente. Nu stiam daca si tu simteai aceeasi afectiune, aceeasi patima cu care eu iti eram devotat. Poate ca peste ani, nu-si va mai aduce nimeni aminte, acea zi de 11 august, in care doar dragostea eterna inflorea cu pasi repezi intre doi tineri visatori, lipsiti de orice grija lumeasca, singura preocupare fiind aceea de a se avea unul pe altul, intr-o singura clipa de fericire, intr-un singur ceas de romantism, intr-o singura seara de amor. Parca si acum iti aud glasul sublim si bland prin urechile infundate de strigatul nebun de iubire, cuprins doar de inocenta unei fete al carui destin avea sa fie incrucisat de simpatia unui baiat fara culmi de izbanda in ceea ce priveste dragostea.

Amintirea primului nostru sarut si acum ma tulbura, insa, acesta la fel ca si orice imagine bine pastrata in memorie, ramane doar un ideal, o alta fantezie. Sper ca imbratisarea ta de atunci sa fie una care nu se va irosi in nici un moment, in nici o imprejurare, ci doar va ramane o alta dulce si cruda amintire.

Tu vei fi totul pentru mine, apa, aer, pamant si foc, si de aceea iti spun ca nu te voi uita niciodata. Orice nou inceput are un sfarsit si orice sfarsit are un nou inceput ! 🙂

Al tau devotat iubit,

Radu