Daily Archives: 19 februarie 2010

Visul unei realitati (1)

Noaptea se apropia cu pasi repezi, iar Tony nu stia daca se va mai trezi in dimineata urmatoare. Frica sa demonstra doar un lucru copilaresc. Oricine ar fi zis ca îi e frica de intuneric sau doar a avut cu o noapte inainte un cosmar. Insa Tony stia ca noaptea e speciala pt el. Seara, intorcandu-se de la scoala se uita imprejur si observa fel de fel de oameni care parca il ocoleau. Se simtea putin ciudat. A incercat sa ignore astfel de inchipuiri… Se uita lung si mirat pe cerul instelat, unde totul i se parea ca o harta bine organizata. El era luna, iar ceilalti stelele sau poate el era o stea care se pierduse de celelalte, amagit parca de restul. Ajuns acasa a intrat pe usa, iar parintii impreuna cu fratele si sora sa se aflau la masa mancand nebagand de seama de aparitia sa „misterioasa”. Se simtea singur, desi credea ca este doar una din zilele sale proaste.

Dupa ce terminat de servit cina, a mers imediat in camera sa si stat nitel pe ganduri. „Oare doar eu sunt singurul neobservabil prin casa asta?!” Peste ceva timp fratele sau mai mare a intrat in camera si i-a cerut iPod-ul si castile. Tony i le-a dat fara a mai sta pe ganduri, fratele sau aruncandu-l inapoi, amintindu-si ca inca mai avea mp3-ul Aliciei (sora sa si a lui Tony).

Tony s-a gandit in cele din urma sa inceapa a citi ceva la intamplare. Daduse peste revista fratelui sau „Ghost Hunting Secrets”. A rasfoit-o repede si a ajuns la pagina ” How do you feel today?” (era un test). Dupa ce l-a terminat s-a uitat la rezultatul sau si mirat, acesta arata ca Tony este un tip sociabil, cu multi prieteni. Si astfel a decis sa intre putin pe vechiul Yahoo Messenger, pe telefon. Si-a salutat cativa prieteni si ia intrebat daca vor sa joace ceva sau daca vor sa iasa in ziua urmatoare in oras. Nici un raspuns sigur n-a primit bietul baiat.

Era aproape 2 noaptea si se tot gandea. Adormise de atata ingandurare si asa s-a intamplat. Insa visul sau pe care urma sa-l aibe avea sa-i schimbe viata…

Reclame

AVATAR – Misiune indeplinita


Abea asteptam sa-l vad, insa intr-un cinema.  Credeam ca doar va fi un film ca oricare altul si nu se va merita deloc sa-ti pierzi timpul vizionandu-l. Se pare ca m-am inselat. Desi nu l-am vazut 3D, ci 2D, am fost extrem de satisfacut de munca regizorului James Cameron. Pot spune ca „TITANIC” ar fi intr-o oarecare masura la egalitate cu „AVATAR”, insa nu comentez… 🙂

A fost un film exceptional, in care este surprins tot ce trebuie. N-am nimic de obiectat in legatura cu personajele, tema filmului sau astfel de chestii. Fictiunea se imbina intr-un mod placut cu actiunea, aventura, S.F-ul, dragostea si iubirea. Populatia asta de extraterestri albastri, Na’vi au insemnat o adevarata lume disparuta, fara a fi atinsa de mana sangeroasa a omului. Cultura lor de „bastinasi” mi s-a parut extraordinara. Mi s-ar parea grozav sa traiesc intr-o astfel de lume asemeni lui Jack Sully. O asa rasa care sa aibe grija de mediu mai mult decat propria viata, m-a impresionat. In schimb rasa mea, din pacate cred… a dovedit tot ce avea mai „bun”, violenta, cruziume, o dispretuire totala si multa, multa lacomie. Acel colonel, Miles Quaritch a demonstrat cu adevarat barbaria rasei umane pentru tot ce este strain.

In schimb ceva ce am urmarit cu sufletul la gura a fost povestea de iubire dintre cei doi Neytiri & Jack Sully. Se potriveau de minune cei doi. Prima intalnire in jungla Pandorei a spus multe despre acesti tineri. James C. cred ca vrut sa zica mai direct ca DRAGOSTEA NU ARE MARGINI, prin faptul ca ei erau diferiti atat ca rasa, limba, cultura, tot ce se poate. Doar sentimentele de afectiune unul fata de altul le aveau in comun. A fost dragoste la prima vedere pt. Neytiri, spre deosebire de Jack care se indragostest pe masura ce isi petrece mai mult timp alaturi de ea. Spre final, aproape ca imi dadusera lacrimile, insa prietenul meu m-a salvat print-o gluma destul de haioasa. In fine… Povestea a fost covarsitoare; razboi, iubire, sacrificiu, speranta, ce sa mai, am trait la maxim acest film. Astept cu nerabdare sa apara si partea a 2-a si de ce nu si a 3-a, o trilogie a filmului „AVATAR” . Pana atunci sunt fericit ca am pierdut 2 ore sau 2:30 din viata pentru o comoara inestimabila a cinematografiei, care-si merita pe deplin laudele si faima.