Visul unei realitati (3)

Probabil aspectul sau fizic isi demonstra in aceste momente de ce era in stare. Cu parul blond si ochii albastri, Tony devenise un baiat atragator. In schimb Alexia se arata a fi o fata extrem de provocatoare, cu trasaturi bine conturate si o infatisare demna de toata admiratia. Parul sau constituia intrega cheie; şaten usor ondulat. Insa Tony era atras de ochii ei caprui, motiv pe care nici el nu-l banuia. Se pierdea de tot in privirile ei. Alexia incepuse deja acel joc al seductiei, spre deosebire de Tony, care parea ca isi terminase trucurile chiar inainte de a incepe.

Asezata langa el, Alexia uitase ceea ce pornise.

„Toate acestea sunt ale tale?”

„Te referi la rucsac si la skateboard, nu?”

„Da! Nu stiam ca esti pasionat de acest sport. De cand ai inceput?”

„Sincer sa fiu… de aproximativ o luna jumate. Cu schemele mai am de exersat, dar in rest ma descurc. Tu?”

„Eu…pai… iubesc rolele si cam atat. Imi place mult sa ma plimb pe ele prin Greenwich si pe strazile din jurul casei mele, bineinteles alaturi de prieteni si de….”

Alexia uitase ca se despartise recent de Steven. Era trista si in acelasi timp fericita ca daduse peste Tony. Dragostea plutea in aer…

„Alaturi de…!? prietene ?”

„Da! exact… alaturi de cele mai bune prietene.”

„Tony ! Unde vrei sa ajungi ? In ce parte ai vrea sa cobori din autobuz?”

„Nici eu nu stiu… unde cobori si tu, cred.”

Alexia simtea ca baiatul se prinsese de ceea ce ea voia defapt sa zica, insa…..

„Tu? unde ai vrea?”

„Undeva unde sa fiu in largul meu alaturi de prieteni si de cei dragi, undeva unde totul e pe gustul meu, fara griji, fara scoala, fara….”

„Apropo… la ce scoala esti? Sau mai bine zis cati ani ai?”

„Eu 16 ani si invat la Shakespeare High School, fix in centrul Londrei, dincolo de raul Tamisa. Tu Tony pe unde esti?”

„La St. Patrick High School si tot aceeasi varsta ca si tine o am.”

„Cand esti nascut?”

„Pe 7 August. Tu?

„Eu sunt nascuta pe 17 Decembrie… ce ciudat, ultima cifra este 7.”

„Da, destul de ciudata treaba, o coincidenta neobisnuita…”

Ceasul aproape ca uitase sa anunte dimineata, iar cei doi conversau fara oprire. Atat Tony cat si Alexia nu voiau sub nici o forma sa renunte la aceasta placere. Peste ceva vreme fata nu mai putea de somn. Clipea de prea multe ori ca sa-l mai admire pe Tony. Adormise in bratele sale. Tony credea ca e doar un vis, dar prefera sa nu se trezeasca decat peste mult, mult timp. Isi scoase bluza si o acoperii, in cea mai deplina liniste, fiind foarte atent cu bratele si mainile sale neindemanatice. Vechiul truc cu patura (bluza) tine de fiecare data. A mai citit el undeva printr-o revista a unor colege despre asta si spunea ca grija pentru cel de langa tine conteaza foarte mult, in special seara cand el (ea) doarme.

In fata autobuzului Tony zarea pe cineva cunoscut, dar nu stia exact cine. Era Rabbit, prietenul sau de pe aceeasi strada, cu care exersa pe skate. Il striga dar nu raspunse. Totusi Rabbit dadu o fuga pana in spate sa-si ia ceva din rucsac si observa un chip cunoscut lui.

„Tony!!!! Ce faci pe aici?”

„Bine draga Rabbit… calatoresc si eu noaptea cu autobuzul”

„Dar tu?”

„Eu la fel… Maine urma sa am test la educatie sexuala si nu prea am invatat deloc, asa ca mi-am zis sa plec ca doar se apropie week-end-ul…”

Rabbit dovedea de fiecare data putina prostie, insa acum chiar o demonstrase cel mai bine.

„Hahaha cum asa mai Rabbit? Eduacatie sexuala si n-ai habar de nimic.”

„Nu prea, desi practic stiu ce inseamna. Oricum ce mai conteaza inca o amarata de absenta, imi mai trebuie vreo 3 ca sa am de-a face cu diriga.”

„Dar tu Tony? Pe unde te indrepti? Observ ca deja ai trecut la fapte, frumoasa gagica…”

„Mai incet netotule, altfel ai s-o trezesti. Eu unul am avut o zi proasta si am decis sa merg pe afara si acum uite-ma aici”

„Bine Romeo… vad ca tii mult la ea. Mai vorbim atunci…”

„Stai! unde pleci?”

Si Rabbit isi lua rucsacul si o tuli in fata, disperat parca sa scape din autobuz. Tony nu stia ce e cu el. Insa inima ii dirija intreaga cale spre ceea ce avea sa urmeze.

Deodata o bubuitura teribila se auzi din fata iar Alexia sari din bratele sale lovindu-se usor la cap si la genunchi. „Ce s-a intamplat?” se auzi in tot autobuzul. Domnul George deschise in graba microfonul spre a fi auzit de toti si cu un glas tare zise :

„Nu intrati in panica, totut este in regula. Avem doar o pana de cauciuc si un rezervor de motorina spart. Vom face un popas acum, care poate ca va dura 3 sau poate chiar 5 ore, timp in care puteti iesi si admira privelistea.”

Soferului nu-i venea sa creada de ce paguba putea sa aibe parte. Aproape ca reusise sa-si iasa din minti, cand observa un panou mare pe care era scris „Bienvenue a Paris”. Mirat de acest lucru, domnul George stia ca aceasta remediere nu va dura mai mult de 2-3 ore.

Tony o calma pe Alexia din socul provocat de autobuz si ii sugera sa-si ia rucsacul si sa vina afara, impreuna cu el.

„Aerul proaspat iti va face bine. Vino si vom vedea despre ce este vorba”

„Ai dreptate, hai afara”

Ceilalti adolescenti isi luasera talpasita, iar ei erau singuri, singurei. Tony uita ca de aceasta ocazie nu va mai avea parte prea devreme, desi poate ca in sinea sa isi calculase demult acest privilegiu.

Alexia nu mai putea de bucurie. Ajunsese la Paris. Astepta de nu stiu cand sa viziteze aceast splendid si romantic oras alaturi de iubitul sau. Se pare ca visul a devenit realitate, iar Tony urma sa joace rolul prietenului ei.

„Ce inseamna Bienvenue a Paris?”

„Nu-ti dai seama, am ajuns la Paris. Ne aflam in capitala Frantei iar tie iti arde de traduceri?”

Tony nu stia ce sa raspunda. La capitolul franceaza nu statea foarte bine, aceasta limba fiind pt el o alta enigma a limbilor straine. Franceza sau nu, el tot habar n-avea ce scria pe panou. Alexia insa iubea aceasta limba poate mai mult decat engleza. Satisfactia de a fi in acele momente, in acel oras i se putea citi in ochi. Tony isi scoase placa si incerca sa se puna pe ea, cand Alexia ii striga pe un ton autoritar si hotarator :

„Cu mine cum ramane??? Mai bine mergem la pas pana in centru. Oricum n-avem nimic de pierdut.”

„Ok Ally! Facem cum spui tu. N-am vrut sa te jignesc in vreun fel. ”

Si astfel pornira, insetati de iubirea adolescentina, spre locul care avea sa le ofere o noua aventura, o noua ocazie celor doi de a se cunoaste mai bine, intr-un oras predestinat indragostitilor.

Anunțuri

About Radu

„Omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea.” — Sigmund Freud Vezi toate articolele lui Radu

8 responses to “Visul unei realitati (3)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: