Monthly Archives: Martie 2010

Visul unei realitati (7)

Tony se cufunda dintr-o data in cele mai misterioase ganduri. „Ce-as putea eu sa-mi doresc ?! O alta excursie cu Alexia si cu Rabb? Nu, nu prea cred, ma simt bine cu ei oriunde m-as afla. Sa devin cel mai romantic baiat din lume ?! Nu, oricum sunt deja, bine asta e parerea mea, de sunt mai optimist. Sa ajung inapoi acasa, alaturi de Buzz si Alicia (fratele si sora acestuia) si parintii mei ? As mai putea sa ma gandesc la asta. Dar cred ca cel mai bine pentru mine ar fi sa ma trezesc la realitate, stiu ca suna dureros dar merita. Poate ca a fost doar un vis toata treaba cu autobuzul; imi amintesc doar ca ma simteam dat la o parte de ceilalti, iar la scoala parca daca-mi amintesc bine am luat un alt 4 la mate, dar asta nu conteaza prea mult acum. Da… Asta e!”

„Ce asta e ?”

„M-am gandit la dorinta, insa inainte de asta, vreau sa mai fac inca alte cateva chestii.”

Tony aflase in sfarsit ca se afla in propriul vis si putea sa-si imagineze orice, dar absoult orice voia el.

„Cred ca prima data as vrea sa-l salut pe Tony Hawk.”

„Cine ?” intreba mirata Alexia.

„Un alt skater din Statele Unite…”

„Aaa… si e cunoscut ?!”

„Foarte, cel mai bun din toate timpurile”

Astfel in fata lor aparu chiar T.H.

„Salut Tony ! Stiu ca nu ma cunosti, dar eu da, bine din cele auzite si vazute!”

„Hey omule! Tu esti…”

„Tony, acelasi nume ca al tau !”

„Foarte tare. Ce voiai sa ma intrebi, doar de asta sunt aici. ”

„Ma intrebam cand urmeaza sa ajungi la Londra anul acesta ?”

„Sincer chiar voi lua drumul Angliei, insa pe 11 iulie, in Green Park.”

„Ooo suupeerr, abia astept sa vii!”

„Vrei un bilet, am acum cateva la mine si mi-ar face placere sa-ti dau unul, doar esti unul dintre fanii mei infocati.”

„Poti fi sigur de asta! Multumesc mult pentru bilet si de-abia astept sa te vad in actiune!”

Si Tony Hawk disparu. Rabb cu Alexia isi vedeau de ale lor, aprope ca nici nu-l observasera.

„Mai ai multe de facut ?”

„Inca un lucru si gata…”

Tony simtea ca in sfarsit devenise cineva. Niciodata n-a fost mai optimist ca acum. „Ma intreb oare ce mai face, Adela…” (fosta sa prietena). Si atunci Tony disparu intr-o negura de fum si teleportat aparu langa Adela si Rick. Dupa ce ea il parasise pe Tony, acum se afla alaturi de Rick, de care nu era indragostita. Faptul ca se despartise de Tony, i-a produs mai multa tristete decat s-ar fi asteptat ea. Desi Rick ii era fidel si tinea mult la ea, Adela nu punea la fel de mult suflet. Sentimentele sale pentru Tony si acum o bantuiau in adancul inimii sale.

„Cum adica ma parasesti? ” izbucni Adela dintr-o data in lacrimi.

„Da tu nu sti altceva decat sa ma refuzi atunci cand am nevoie de tine sau vreau sa iesim mai des in oras.”

Adela stia ca ea este de vina, dar… Tony credea ca aceasta o ducea mult mai bine cu noul ei prieten decat cu el. Nu credea ca poate ajunge asa de rau o relatie cu asa o fata frumoasa si populara in tot liceul.

„Data viitoare sa-ti gasesti alt prieten, nimeni nu va mai vrea sa stea cu tine.”

„Nu, te rog nu pleca… Rick ! Nuuuuuu !”

Si usa se tranti in cel mai de necrezut mod. Parea ca nu se va mai intoarce in veci. Lui Tony ii dadusera putin lacrimile, dar stia ca are partea sa de dreptate si Rick. Daca n-a stiu sa aibe prieten de care sa tina asta e. Isi merita soarta.Atat de crud si totusi atat de fabulos. Cea mai populara fata fara prieten. Nici lui nu-i venea sa creada. Si reaparu inapoi in autobuz.

„Gata am terminat !”

„Dar unde ai fost, te-am cautat in tot autocarul, unde ai disparut asa dintr-o data, parca te-ai fi teleportat.” zise Alexia cu voce sfasietoare.

„Nici nu stiti.”

„In fine deci ce-ti doresti, Tony?” spuse Rabb nerabdator.

„Imi doresc, imi doresc cu adevarat sa ajung inapoi acasa, sa fiu alaturi de familie, sa fiu iar eu, Tony, doar eu insumi, sa am iar skate-ul inapoi si sa am aceeasi prieteni. Dar vreau ca si A….”

Si dorinta i se indeplinii.

„Hai e ora 7:40 iar vei intarzia la ora de mate. Apropo ce note mai ai ?”

„Iesi afara Buzz, nu e treaba ta, hai AFARAAA !”

„Iar ramai corigent si anul acesta ?!”

Si arunca cu ceasul dupa el, dar in clipa cand sa-l nimereasca, Buzz tranti usa.”Doamne ce vis ! Oare chiar am visat ?! Nea cred ca iar am avut o premonitie si totusi… a? Ce e cu chestia aia gri pe masa ?!” Se ridica din pat si observa scris cu litere mari, ingrosate „Pentru prietenul si fanul meu din Anglia Tony, de la Tony Hawk. Intrare : gratis, locul 14, in prima linie… Ceeee! Asta nu e adevarat, doar am visat.” Si observa semnatura lui Hawk.

„Hai Tony, vino si treci si-ti mananca cerealele !”

„Nu mai am timp mama, doar sti ca am prima ora mate, ihh mai bine nu mananc ca iar trebuie sa ajung la baie sa vars.”

„Tonyyy!”

„Ok, doar putin!”

Isi puse cartile repede in rucsac si ce sa vezi…

„Skate-ul, unde imi este skate-ul ?! Nuuuuu! Nu tocmai Skate-ul !!!”

„Ce-ai patit Tony ?!” intreba Alicia.

„Mi-am pierdut skate-ul.”

„Eee, las ca iti iei tu altul !”

Isi termina de facut bagajul si se imbraca din nou ca un „dezertor” in stilul sau de altfel. Fugii in bucatarie, prinse a infuleca doar cerealele, fara a se mai atinge de lapte, si o zbughi pe usa.

„Ah… iar voi intarzia ! Offf sper ca n-am uitat formulele. Aoleu nu am culegerea. In fine… ma descurc eu…”

Ajuns la scoala…

„Salut Edy, Andi, hey Erika, ooo ce bine arati azi Ashley, uitate la tine Dom, iar ti-ai tatuat stramb pe picior, ooo prietene Rabb…”

Dupa ce isi saluta aproape toti colegii, dadu si peste Adela.

„Buna Ade ! Ce faci ? Rick ce mai zice ?”

„Buna Tony… nu vreau sa vorbesc despre asta acum.”

„S-a intamplat ceva ?! Spune-mi sti doar ca poti avea incredere in mine. ”

„Pai… ne-am despartit aseara, chiar inainte de a-si lua ramas bun. Eram la usa si am inceput sa plang si…”

Si i se prelinse pe obraz o lacrima. Tony o lua in brate insa nu cu aceeasi caldura cu care o facea inainte.

„Gata, gata nu mai plange, totul o sa fie bine…”

„Buna dimineata copii ! De astazi vom avea o noua colega…”

„Buna tuturor, eu sunt Alexia si m-am transferat de curand aici „St. Patrick High School” pentru a studia mai intens materia mea preferata, alaturi de domnul Hutchins, cel care ma va indruma in ale matematicii.

„Nu se poate, iar visez !”

„Tony ce e ?!” il intreba Rabbit.

„Cred ca visez ! Ia da-mi un pumn, dar ai grija…”

Si Tony ajunse sa faca cunostinta cu podeaua.

„Nu atat de tare, neghiobule !”

„Unde ai vrea sa stai, draga Alexia ?”

„Cred ca langa baiatul care tocmai a cazut, observ ca nu are nici un coleg de banca si mi-ar face placere sa imi impart ceilalti ani de liceu impreuna cu el.”

„Bine, dar ai grija, voi fi cu ochii pe el la fiecare test la aceasta materie. Daca incearca sa copieze, ma anunti.”

„Buna ! Eu sunt Alexia, dar poti sa-mi spui Ally !”

„Hey ! Eu sunt Tony, imi pare bine de cunostiinta !”

Insa in gandul lui Tony, alte intrebari ii dadeau de furca. „Oare iar visez, dar cred ca nu, doar a durut atunci cand mi-a dat Rabb, sa fie oare de la prea putin somn, nu nu cred. Ia stai sa intreb de la ce scoala provine…”

„De unde vii ? Adica de la ce scoala… ?”

„Eu, pai vin tocmai de la „Shakespeare High School” fix in centrul Londrei, dincolo de raul Tamisa.”

„Aha…”

Si Tony a inteles intocmai ce a visat, daca a visat…


Visul unei realitati (6)

„Mi se pare mie sau se apropie furtuna !”

„Posibil Alexia…”

„Aoleu, o sa muriiimmm !”

„Taci naiba din gura Rabb !” si Tony ii dete una dupa ceafa.

„Alexia tu vezi ceva pamant ?”

„Nu prea…”

Deodata un fulger naprasnic scanteie tot vazduhul si cei trei incepura sa tipe…

„O sa murim, o sa murim !” zbiera Rabbit ca un neghiob in turbare.

„Nu o sa moara nimeni, nu atata timp cat sunt eu aici”

Tony prealua comanda intr-un mod pe care nici el nu credea ca il va face. Era totusi hotarat sa acosteze undeva, cat mai urgent cu putinta. Alexia se simtea putin speriata insa isi pastra calmul ca intotdeauna. Rabbit incepu sa o ia razna  de-a binelea.

„As da orice ca dorintele sa se indeplineasca macar odata !”

„Asta ar fi un vis devenit realitate” murmura descurajator Tony.

„De ce nu, draga Rabbit !”

Mii de tunete si trasnete se puteau observa pe cerul innegrit de jalea unor vremuri demult apuse. O raza de lumina se ivi spre cei trei tovarasi. Pasajul luminat isi facea aparitia intre nori cenusi si alte cateva bubuituri ce inlemneau si pe cel mai curajos aventurier. Rabbit repeta intr-una aceleasi cuvinte, fara a da vreun semn ca se va opri intr-un final…

„Imi doresc sa ajung inapoi acasa, vreu acasa, vreau inapoi in Anglia mea !”

Si ascultati de „cineva” dorinta li se indeplini. Se aflau in atubuzul de odinioara, alaturi de domnul George si altii adolescenti.

„Hai somnorosilor ! Trezirea ati dormit o noapte intreaga si toata dimineata. E ora 12 si voi inca leneviti! zise domnul George.

„A mers, uraaa a functionat!”

„Dar cum, cum oare a fost ascultat Rabbit ?! ”

„Cineva ma iubeste acolo sus! Gata cand ajung inapoi acasa ma las de iarba si de baut si de tot. Nu mai pup nici o marijuana, nimic !”

„Tu te droghezi ?!” intreba socata Alexia.

„Din cand in cand !” raspunse dezolant Rabbit.

„Ma intreb daca merge la fiecare cate o dorinta ?”

„S-ar putea !”

„Data viitoare ma lasati pe mine, baieti !”

„Bine Ally tu urmezi !” ranji Tony.

„Hey gagica ce faci ?!” arunca o replica Robert.

„Randul meu ha ha ha !”

„Ce ras diabolic ! Asta nu e de bine, crede-ma Rabb !”

„Deci tu esti….”

„Robert, Robert Preston ! ”

„Aha domnule Robert, deci te-ar deranja daca as sta la tine in brate, vezi tu tipul de acolo mi-a luat locu, e un porc si un nesimtit !”

„Ba nu sunt !” se simti Rabbit.

„Taci ma, ca face misto Alexia…”

„Da, sigur ca da. N-am nimic impotriva.”

Alexia incerca sa ia o pozitie cat mai provocatoare, isi dezveli cat putu picioarele, incerca sa scoata pieptul cat mai in fata, si se aseza usor si „chinuitor” (pt. Robert) in poala sa. O cuprinse tandru in brate, dar el habar nu avea ce i se pregatea. Ally isi batea joc fara nici un pic de „mila”. Se lasa pe spate, iar ochii baiatului ii alunecara dupa bustul fermecator al acesteia. Apoi Alexia se ingriji de a-l pune intr-o incurcatura destul de peinibila. Scoase din rucsac putin ruj, insa ii „scapa” in bluza.

„Ma ajuti si pe mine, Robert ! De abia l-am luat de la Paris. A costat 160 de Euro si nu as vrea sa-l pierd tocmai acum.”

„Da, stai putin.”

In clipa cand Robert incerca sa vare mana spre sani, Alexia se lasase cu cotul cat mai adanc spre partea superioara a pantalonilor.

„Ah, stai putin Robert, cred ca ma suna cineva.”

Se apleca cat mai lent cu putinta, insa cotul tot nu si-l dezlipea.

„Chinuitor si totusi socant, imi place !” spuse Tony.

„Auci ” scoase un sunet de durere, Robert.

„Oups !!! Am uitat de absorbante. Sti am o problema in aceasta perioada cu … ma intelegi ?”

„Da !” grai infundat Robert.

Alexia aproape ca-i sugrumase „calutul de mare” al acestuia. Cand sa apuce de ruj, Tony fu impiedicat tocmai de mana Alexiei ce ii strangea cat putea de tare, „batrana scandura.”

„Imi doresc sa inceapa sa-si dea drumul acum pe el, spuse in soapta Alexia.”

„Ce zici ?”

Uita-te la el, Rabb uita-te la slitul lui Robert.

„HA HA HA ” incepura amandoi sa rada in hohote si sa arate cu degetul inspre victima Alexiei.

„Asa iti trebuie ! Daca nu sti sa te porti cu o fata, ha !”

Toti cei prezenti nu se mai puteau abtine sa nu dea in lacrimi, dar domnul George interveni si calma spiritele.

„Nu e nimic rau in a da afara, mai devreme ce ai ! E ceva normal, s-ar putea sa suferi cu prostata draga fiule, nici eu n-o duc prea bine. Apropo, cand ai tras-o ultima data ? „Sucurile” nu vin niciodata fara motiv.

„Chiar scumpule, habar nu ai sa satisfaci o partenera! ”

„Gata Alexia, e de ajuns! Ai fost prea rea cu bietul copil car nu stie sa tina in el nici macar pentru cinci minute cantitatea sa de urina. E prea de tot :)) !”

Bufnira inca odata intr-un ras fara limite.

„Cred ca e randul tau Tony !”

„Da, Rabb are dreptate tu ai mai ramas; noi doi ni le-am irosit.”


Indecis…

Nu stiu ce sa cred… Pt. mine unul povestea cu Tony chiar m-a afectat, suna ciudat dar chiar asa e. Am pus prea multe in cinci parti, totul fictiune insa din perspectiva mea; ceva ce as vrea sa se intample dar cred ca va ramane doar un vis. Deocamdata voi lua o pauza la aceasta poveste a lui Tony, insa ma voi reintoarce, sper 🙂 Astept intr-un fel parerile celor care au citit-o pana la acest ultim capitol, sunt curios daca ar merita dupa voi sa o continui sau nu. Ce sa zic… pun prea mult suflet in tot ce scriu, in special pe blogul asta. Cum zicea cineva, stie ea cine, gandestete inainte de a alege ceea ce trebuie si este bine pt. tine. A avut dreptate sau nu, ramane de vazut. Parerea mea este ca da.


Visul unei realitati (5)

„Alexia am uitat rucsacele si sk8-ul! Nu tocmai sk8-ul !!!”

Insa regreta totusi. Tony considera skate-ul un „amic” care nu-i lipsea nicaieri. Simtea in adancul sau ca, alaturi de Ally le are pe toate; orice isi putea dori se afla langa el. Mintea sa ii spunea insa altceva, dar inima il contrazicea…

„Lasa Tony; iti iei tu altul cand ajungem la Londra.”

„Spune-mi Alexia! Tii mult la mine, nu-i asa ?”

Alexia se simtea perfect asa cum se afla in acel moment. Considera ca nici nu se putea mai bine. Se indragostise de el inca de atunci cand adormise in poala sa. Urmarise tot, ceea ce savarsise Tony in timp ce ea se afla la „panda” in lumea viselor. Gestul cu plapuma tinuse pana la urma.

„Da, prostutule ! Mai intrebi ! Tu esti totul pentru mine, Tony. Desi nu te cunosc prea bine stiu un lucru sigur…. Te iubesc !”

„Nici eu nu te cunosc destul ca sa-mi pot da seama cine esti Ally… Te iubesc !”

Si se imbratisara intr-un mod in care numai proaspat castoritii il mai fac. Pasiune, entuziasm orice puteai observa in contopirea celor doua perechi de buze, rosii de atata intensa afectiune. Strazile Parisului nu erau insa locul cel mai potrivit, dar luna de pe cer le facea cu ochiul la fiecare. Martora la o alta iubire adolescentina, luna si acum fagaduia o alta atmosfera romantica, alaturi de subalternele stele lucitoare.

„Hai sa mergem in „Parc du Champ-de-Mars” !”

„Ok Alicia. Chiar voiam sa te intreb de parcurile din Paris.”

Se grabeau mai mai sa nu piarda ceva anume, desi ceasul indica 1:30 noaptea. Nu era nimeni la acea ora in parc. Si totusi, Tony cu Alexia asta urmareau… Totul doar pentru ei, doar sa se bucure de iubirea nesfarsita. O dragoste a doi tineri cu sentimente fierbinti, pline de sinceritatea fiecaruia.

„Am ajuns. Uite hai sa ne asezam pe banca de sub acel stejar.”

„OOO magnifique !” zise Tony cu o usoara ezitare in accentul sau.

„Ia stai putin. De cand sti tu franceza?! Spuneai ca nu-ti place !”

„Mai invata si omul cate ceva printr-o tara straina, mai Ally !”

„Ma bucur ca ai lasat de-o parte orgoliu……”

„Dar tot nu invat mai mult in limba asta de peltic si fara noima.”

Alexia credea ca-si revenise din acea faza in care nu stia altceva decat sa urasca Franta. Insa se inselase.

„Ah Alexia…. Sti ce-mi place cel mai mult la tine?”

„Picioarele ?”

„Nu… adica si asta, insa cel mai mult imi plac ochii tai si sufletul pur, bunatatea ta, blandetea de care dai dovada atunci cand sunt suparat sau cand imi lipseste ceva si nu in ultimul rand iubirea pe care mi-o arati de fiecare data.”

„Sunt usor flatata Tony. Nu stiam ca-ti plac asa mult ochii mei.”

„A si asta nu e tot, Alexia. Parul tau e cel care le contureaza pe toate. Saten, ondulat, asezat exact cum imi place mie…”

„Si de picioare nimic, Tony ?!”

„Ba da, si de ele sunt atras, insa nu gandesc cu capul de jos”

Si incepura sa rada. Se luara iar in brate si se sarutara. Asa cum stateau ei frumos asezati sub umbra unui stejar falnic, cu frunzele proaspete, deodata Alexia, cu un spirit de observatie foarte dezvoltat obseva ceva neobisnuit.

„S-a miscat. Stejarul s-a miscat ! Am vazut bine !!!”

„Ai halucinatii Alexia… E doar vantul !”

Si isi arunca o privire si el. Se uita bine si ce sa vezi….

„E Rabbit! Ce naiba cauta el aici, tocmai acum ?”

„Heeeeeyyy Tony, Alexia. Ce faceti?”

Rabbit ciordise un balon cu aer cald chiar din fata mall-ului din Paris. Norocul il urmarea peste tot pe acest copil zurliu.

„Hai vreti sa facem o tura deasupra Parisului noaptea? Cred ca v-ar placea nespus de mult. Mai ales tie Romeo !”

„Rabbiiitttttt! Treci chiar acum jos, cu balon cu tot !!!”

„Ok Tony. De indata ce invat sa-l opresc !”

„Nu sti sa-l manevrezi !? Cum de te afli in el ?”

„Pai l-am imprumutat de la mall. M-am aruncat in el, pt a putea dormi linistit noaptea asta si iata-ma aici cu voi. Daca nu era stejarul asta, puteam sa ma inalt mai mult.”

„Hai ce mai asteptam Tony ! Ne-ar prinde bine o gura de aer deasupra Parisului noaptea !”

Si sarira amandoi in balon. Rabbit se uita imprejur, iar cei doi se sarutau si se alintau in continuare.

„Dar unde mergem ? Cum functioneaza chestia asta ?”

„Las ca ma ocup eu Rabbit. Tu vezi ce faci cu ciorile. Vezi sa nu care cumva sa inntre vreuna in balon, ca s-a zis cu noi !”

„Atunci eu va indrum.” zise razand Alexia…

„Aoleu….. Am uitat de autocar !”

„Lasa autobuzul, Tony; probabil a si plecat spre alte orizonturi…”

Se intristara intr-un fel amandoi. Si Alexia si Tony se gandeau la faptul ca acolo s-au cunoscut si le parea rau. Dar se aveau unul pe altul acum.

„Ne avem unul pe altul acum. Ce mai conteaza. Suntem doar noi doi. Asta e cel mai important !”

„Si eu! M-ati uitat pe mine !”

„Taci !!!” au tipat amandoi catre Rabbit deranjati de replica sa.

Si incepura toti trei sa rada si sa faca glume si tot asa, uitand de directia balonului. Se aflau deja departe mult de Paris, poate ca prea departe.

„Priviti ! se pare ca am ajuns la mare. Ne indreptam catre Anglia cred.”

„S-ar putea sa ai dreptate Rabb ! Avand in vedere ca sub noi se afla numai apa, este posbil sa ne indreptam spre casa.”

Insa se parea ca vantul nu le va face pe plac. Bucurosi si veseli, nu stiau unde se vor indrepta de data aceasta. O noua lume se afla in calea lor…


Visul unei realitati (4)

Lui Tony nu-i pasa de nimic, nici de Paris, nici de Franta, in schimb Alexia nu se putea abtine in a-si exersa accentul frantuzesc. Imaginea celor doi putea lasa pe oricine surprins in ceea ce privesc gusturile. Deodata, Tony isi arunca rucsacul pe iarba si se opri din mers.

„Ce faci?” intreba tulburata Alexia.

„M-am saturat pana peste cap de toata franceza si de toata Franta si de tot ce exista in aceasta tara !!!”

Tony avea aceeasi parere despre aceasta regiune, la fel ca si vechiul sau prieten Rabbit. Acel copil nu putea sa se stapaneasca cand venea vorba de ora de franceza. Tragea chiulul de fiecare data cand avea ocazia. Nu putea s-o sufere nici pe profa, dar nici pe  „limba”.

„Hai mai Tony, va fi magnifique!”

Tony devenea nervos cu fiecare cuvant rostit in alta limba decat cea de bastina. Alexia stia de ce este atat de iritat, insa voia doar sa-l tachineze. Inceta totusi a-l mai supara. Indata o pasare se apropie de Tony, dar nu voia sa-l muste sau sa-l ciuguleasca, ci doar sa se „usureze”.

„Gata! Asta a umplut paharul ! Am ajuns in iad, iar natura asta…..”

Alexia se repezi catre el si il imbratisa asemeni unei mame protectoare, Tony jucand rolul unui copil imbufnat si razgaiat. Isi continuara pana la urma calea suferintei si a dragostei, continuand a se necaji in continuare.

„Yupiiii ! Urmeaza sa intram pe Champs Elysees…”

„Unde ????”

„Pe una dintre cele mai frumoase strazi din lume.”

„Aaa, inteleg.”

Insa Tony se uta imprejur si i se parea ca acel faimos bulevard e doar o alta strada, ca oricare alta. Peste tot, tineri proaspat casatoriti sau teribil de indragostiti sarutandu-se fara oprire. Nu intelegea nimic, dar intuia. „Je t’aime, Jasmine !”, „Tu es mon ange, Noel !” ,”Tu seras toujours dans mon coeur!”, astfel de replici puteai intalni la fiecare masa, la fiecare pas.

„Uite! E chiar „L’Ambrosie”.”

„WTF?”

„Nu vorbi urat Tony, vreau sa zic ca putem lua masa, chiar la restaurantul „L’Ambrosie”, unul destul de bine cotat in acest oras.”

„Aaa, ok, unde ne asezam?!”

„Uite acolo, chiar langa acel cuplu, de sub umbreluta.”

Tony ii trase scaunul intr-un mod galant, Alexiei. Nu se astepta la aceste gesturi din partea lui T. Cei doi se aflau fata in fata si totusi nu s-au putut stapani. Un sarut in stil frantuzesc ii cuprinse pe cei doi in decorul perfect, romantic al unui apus de soare exact pe gustul Alexiei. Brusc, un chelner imbracat in carouri multicolore, cu o nuanta palida de violet imbininata cu roz, ii intrerupse.

„Qu’est-ce que vous voulez commander, monsieur?” ( „Ce doriti sa comandati, domnule?”)

„Cu mine vorbeste?”

„Da!”

„Si ce vrea sa zica, ca imi trage un sut in **** !”

„Tonyyyyyy! Fi cuminte si nu mai vorbi urat. Te intreaba ce vrei sa comanzi.”

„Spunei sa ne aduca meniul.”

„Nous apportons et le nouveau menu, s’il vous plaît!”

Tony voia sa-i dea cu ceva in fata sa de chelner gay, insa se stapani. Voia sa fie romantic, tandru si atent cu Alexia. Nu voia sa se dea in spectacol, alaturi de fiinta iubita. Tony isi arunca o privire pe uniforma ospatarului ciudat si citi cu voce tare, Gaspar Gaylord (prescurtat G.G.).

„Votre menu, monsieur!” ”

„Merci !”

„De unde sti sa multumesti in franceza?”

„Pai scrie chiar pe usa restaurantului.”

„Deci ce vrei sa mancam?”

„Cred ca as vrea „Souris d’agneau”, „Foie gras”, „Quiche” si „Prestige des Sacres”. Tu ce ai dori, Ally?”

„Cred ca voi lua aceleasi feluri pe care le-ai comandat si tu. Am incredere in intuitia ta, Tony!”

Fata lui Tony se imbujora toata si ramase fara cuvinte. Chema chelnerul si ii dadu comanda.

„Dar cu ce platim?” zise disperat Tony.

„Nici o grija, am eu cativa Euro.”

„Euro? Nu lire?”

„Da, pt ca asta e moneda europeana recunoscuta si in Franta.”

„Ok atunci!”

Din nou Alexia il imbratisa pe Tony si il saruta cu mult patos. Ceasul indica ora 21:30, insa nimeni nu dadea atentie acelor de ceasornic. Tot restaurantul era plin de indragostiti, de cupluri formate sau in formare, iar dragostea plutea in aer, putand fi simtita si de fapturile necuvantatoare ale Parisului. Turnul Eiffel veghea asupra celor cuprinsi de afectiune, iar artificile se preagateau sa-si ia zborul in vazduh. Stele cazatoare isi faceau aparitia, iar Semiluna parca ducea dorul Soarelui, dorul unei iubiri nesfarsite, ce nu se va termina decat in ultima zi a acestei lumi.

„Uite, s-au aprins luminile!”

„Wow, cat de frumos poate fi seara la Paris !” spuse satisfacut Tony, lasand de-o parte orgoliul.

„Ai vazut ! Ti-am spus eu, nu vei regreta aceste minunate momente.”

Si asa era… Alaturi de Alexia, Tony se simtea ca un adevarat conducator, langa a sa regina Nefertiti. Nu-i parea rau deloc si nici nu voia sa se afle in alta parte.

„Votre commande, monsieur !”

„Iar tu !”

„Merci Gaspar !”

Si disparu. Tony incepu sa infulece, ca un porc, insa isi dete seama ca nu-i pica prea bine Alexiei.

„Ce faci?”

„Mmm..ma..nanc ! Tu?”

„N-ai auzit de bunele maniere ?”

„Aaaa, scuza-ma !”

Cei doi nu se mai saturau privindu-se unul pe altul. Farmecul fetei ii dadea fiori in stomac. Ajunsi in cele din urma la sampanie, Tony stia exact cum va proceda. O agita foarte putin, rasuci dopul si BOOM, un spumant fin si delicat incepu sa tasneasca in pahare. Era aproape miezul noptii, dar…..

„Pentru un nou inceput !”

„Pentru o noua prietenie !”

Ciocnira amandoi paharele hotarati si se sarutara. De data aceasta, Tony o lua in brate pe Alexia si incepu sa interpreteze rolul unui adevarat cavaler, unui adolescent romantic intr-o scena deosebit de amoroasa.

„Priveste ! Incep artificile !”

„Suuupeeerrr ! Iubesc acele rachete multicolore inca din copilarie. Fiecare explozie pe cer, ma duce cu gandul la zbor, la o noua lume, la o alta viata alaturi de persoana iubita.”

Nu stia ce sa raspunda, insa apela din nou la sarut. Nu era un sarut oarecare, ci unul din toata inima, cu multa pasiune, mult entuziasm. Inflacarati amandoi de toate acestea, parasira in graba restaurantul, uitand sa plateasca. Cautau un loc calm, linistit, destinat celor asemeni lor, dar nu stiau unde sa se indrepte. Gustul placut al acestui nectar, incercat doar de cei aflati in situatia lor, ii ametise de-a binelea.