Utopie aprope imposibila

O vreme apriga si fara speranta se asternuse peste oras. Doar zbucium si groaza aveai sa intalnesti pe fiecare strada. Adolescentul  din viata de zi cu zi a acelui oras era nepasator in tot ceea ce facea. Scarbit pana peste cap isi dadu seama ca mai poate exista ceva dincolo de toata aceasta mizerie si acel haos, ceva diferit, neobisnuit si placut in acelasi timp, ceva care sa te faca sa te simti implinit si fericit in adevaratul sens al cuvantului.

Si acest spatiu, la care doar putini puteau aspira era NATURA, exact o oaza intr-un desert pustiu, o raza de speranta neasteptata putea sa-i schimbe pe locuitori. Si in acel tinut totusi locuia cineva. O alta fiinta putea sa existe in alta lume paralela, dar total diferita ? Da! Aceasta posibilitate exista, dar nu oricine stia de ea. Adolescentul, ingrozit de acest spatiu mirific si tamaduitor in bolile pt care nu exista leac,  isi arunca o scurta privire spre peisaj. Si… vrajit de prospetime si puritate observa pe cineva. Nu-i venea sa creada, ce cauta o adolescenta in astfel de locuri si imbracata total ciudat de cele de aceeasi varsta din oras. „Oare chiar exista ?” 

Si exista. O fata cu al carei suflet putea strabate negura cea mai adanca din inima oricarui adolescent al orasului. O iubire imposibila isi facea aparita intre cei doi. Tanarul, a carui inima era intunecata dar in interior deschisa, incepu sa vorbeasca ca si cum s-ar cunoaste de o viata. Iar tanara il accepta pana la urma ca fiind sincer fata de ea, dar confuz. Dupa ce si-au spus amandoi, unul altuia aproape intreaga poveste a vietii lor, veni timpu ca ei sa se desparta. Durere si suferinta se abatu pe capul lor. Tanara era chemata alaturi de mama sa (mama natura), iar el trebuia sa se intoarca inapoi de unde a venit. Distanta care ii facea sa nu se mai intalneasca niciodata, dar si lumea in care traia fiecare, le sugruma intreg avantul in dragostea necurmata de nimeni si nimic.

Si ajunsi acasa amandoi, nu mai stiau pe ce lume traiesc. Erau complet deprimati. Desi nu s-au vazut decat o singura data, se gandeau unul la altul.   Nu trecea o zi fara ca unul dintre ei sa    priveasca spre cer si sa isi imagineze chipul celuilalt. Totul parea imposibil pana cand…. intr-o zi o raza rasari pe taramul fiecaruia. In oras verdeata cucerea pas cu pas, strada cu strada, iar in cealalta parte, copii, adulti, adolescenti se bucurau unul de altul in adancul naturii. De acum cei doi se puteau intalni zi de zi, ora de ora, clipa cu clipa, tinandu-se de mana si sarutandu-se. Aproape ca zilele nu mai pareau o povara in orasul intunecat, iar in natura se putea observa o altfel de atmosfera, una care inlocuia pustiul inocent cu rasete si momente de satisfactie.

Anunțuri

About Radu

„Omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea.” — Sigmund Freud Vezi toate articolele lui Radu

4 responses to “Utopie aprope imposibila

  • aryafantasy

    WOW!!! That is …incredible :)!
    Imi place…mai ales prima parte :)) …aia cu padurea si orasul.
    Povestea celor doua fiinte ….hmmm…..nu stiu exact ce sa zic….sa zicem „in necunostinta de cauza”…e o speranta pentru ele, mereu si dragostea triumfa….sunt eu mai optimista si sper ca totul sa se termine cu bine……dar aici e o problema mai delicata :P….dar din pacate nu sunt in masura sa dau sfaturi.
    Revenind la „post” e o poveste foarte frumoasa….si incepi sa scrii din ce in ce mai bine :), ma bucuri ca exersezi..si vad ca iti iese.
    Tine-o tot asa……numai ca incearca sa ne mai inveselesti….nu sa ne intristezi :P. Adica dupa ziua care trece si eventual e groaznica…vrem sa ne binedispunem :p. A fost un pic deconectant….ceea ce e bine. Imi si imaginam padurea si tanarul agasat de lumea asta in care traim!
    pup

  • Alexya

    Caty, nu poti sa zici ca e o poveste trista. Pana la urma totul s-a terminat cu bine pentru tinerii indragostiti, desi proveneau din lumi diferite.
    Mi-a placut povestea, mi-a placut felul cum ai descris totul, imi place ca incepi sa excelezi incetul cu incetul in arta scrisului. E bine pentru cineva ca tine: un romantic :)) 🙂 .
    Esti optimist, si ai redat acest lucru in inimile tinerilor. Ai crezut in dragostea lor, un lucru de admirat. Eu, una, as fi renuntat, cred. Pentru ca sunt prea pesimista, si stiu cum e viata. Prea cruda cateodata. De aia imi plac oamenii ca tine si Caty. Sunteti optimisti, iar lucrul acesta va va ajuta in viata mult.
    Take care,
    Alexya
    P.S. Caty nu-l invinovatii pe el pentru ca a facut un post trist, sta prea mult de vorba cu mine :))

  • eliza

    Imi place prima poza.E super 😡 …..iti da senzatia de sfarsitul lumii

  • ABM

    lasa’ma sa’ti spun ca utopia este prin definitie imposibila.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: