Reînvierea (2)

„Stau in noapte,gandindu-ma,”

Sub patura mea de speranta, ghemuindu-ma.

Meditez, dar in zadar.

Imi zboara gandul departe,

„La ce a fost si nu va mai fi…”

Oare se va mai putea remedia ?

Oare speranta mea… va mai conta?

„Cred, sper intr-o reinviere”

Si totusi… nu voi suferi deloc ?

Si candva… timpul va sta pe loc ?

„Dar ma amagesc singura.”

„De ce dragostea mea?”

De ce nu mai ai incredere in mine acum ?

De ce continui sa crezi doar in zvonuri ? Chiar nu vezi ?

„Incetul cu incetul se stinge ce a fost…”

„Si nu sunt sigura ca voi rezista; „

„Dar cred, sper intr-o reinviere.”

Va mai amintiti poezia „Reînvierea”. Ei bine, v-am spus ca acea poezie nu a fost scrisa de mine. Cea care o vedeti postata mai sus este combinata. Adica am pastrat versurile celeilalte, dar am continuat intr-o alta maniera ordinea. Sper sa va placa. 😀 – „Reînvierea`s back” :)) )

Anunțuri

About Radu

„Omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea.” — Sigmund Freud Vezi toate articolele lui Radu

4 responses to “Reînvierea (2)

  • aryafantasy

    UUuuu niceee!
    Are un pic de speranta in ea, nu mai e atat de mohorata 🙂 …ceea ce e bine si ma bucura 😀
    P.S. Poza cu calul e foarte frumoasa :D!

  • Alexya

    Nu e lup in poza :)) ?
    Mi-a placut versurile pe care le-ai scris si imi place de asemenea ca nu te-ai abatut de la subiectul initial 🙂 . Dar sunt de parere ca poezile scrise de tine individual sunt mult mai bune 😀 .
    Dar nu spun ca nu mi-a placut si aceasta. Mai ales acele versuri din originala poezie… acolo se vad multe sentimente… tu doar ai facut aceste trairi mai usor de descifrat. Ceea ce ai taiat din mister :)) . Dar stai linistit. Te iert :)) .
    Take care,
    Alexya

  • Stiva

    Imi place, mai ales ca vad ca mi-ai urmat si sfatul. 🙂

  • deea

    sub plapuma de sperante
    ghidul pentru ale sufletului restante
    lumina licareste usor
    licuricii ne lumineaza drumul cu al lor zbor
    simt ca plutesc
    dar stiu ca ma amagesc
    incerc sa zambesc
    dragostea ta sa o gasesc
    timpul mi’e mare dusman
    isi infige coltii ca un caiman
    carnea mi’o sfasie
    durerea n’o simt
    sufletul amarnic plange
    durerea in interior se rasfrange
    asa de aproape
    dar totusi asa de departe
    e greu
    asa mereu
    tie sa iti vorbesc
    dar sa nu pot sa iti spun un sinker..TE IUBESC…
    ca de obicei imi iau ramas bun
    imi continui viata pe acelasi drum..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: