„EU” (1)

Viitor, speranta, catastrofa.

Prezent, rece, tensiune.

Trecut, tristete, melancolie.

Si… „Eu”. Toate intr-unul singur, doar „Eu”. Candva ma aflam singur intr-o padure a tuturor starilor. Am explorat optimismul, am invatat tot ce se putea despre el, iar cand ma asteptam sa-l aleg, am renuntat. Totul doar intr-o fractiune de secunda. Asa e viata… Totul depinde doar de o clipa si gata. Te trezesti intr-o realitate diferita de existenta ta. Am luat-o la pas din valea tristetii si a amaraciunii, pana in varful iubirii si al fericirii.

Nu stiam ca acea „drumetie” va fi… ei bine, va fi chiar viata mea. Atat de putin timp, si atatea de vazut. Credeam ca n-o sa mai am timp sa ajung peste tot. Si pot spune ca tot n-am reusit in totalitate. Mai am atatea de descoperit. Ma aflu doar in primii ani de expeditie si deja sunt mandru ca am reusit sa-mi duc la bun sfarsit „obiectivele”. Atat de naiv, cateodata. Ah.. mai am atatea de invatat.

Brazii care se afla in acest moment langa mine par a fi prea binevoitori. Si… chiar sunt. Ma bucur ca se afla aproape de mine. Ce m-as face fara ei… Furtunile de tristete ce se abat aproape zilnic sunt absorbite pe deplin de masivitatea si potentialul acestora. Si totusi… cateodata unele picaturi ma ating si pe mine.

Of, ce n-as da sa rascolesc padurea asta in intregime. Tocmai ce am ajuns la prapastia amaraciunii. Atata efort si pentru ce ? Pentru a da piept cu acest gol infundat ? Poate ca da, poate ca nu. Sunt curios cum o voi traversa. Mereu trebuie sa existe o solutie de a merge mai departe. Asa se intampla de fiecare data. Cand vrei sa cobori, defapt urci; iar cand urci, ajungi brusc la pamant. Oare viata e dreapta ? Banuiesc ca nu 😀 Oricum ar fi, trebuie sa merg mai departe. Mai e mult pana se insereaza, iar eu tocmai ce am poposit de trei ori pana acum. Odata in desertul sperantei pierdute, odata la cascada entuziasmului nesfarsit, iar acum tocmai ce am dat de acest obstacol, aceasta prapastie; care se pare ca sfarsit nu are. Sper sa nu cad, si totusi ma avant cu putin curaj. Atata lasitate ? De ce? Poate ca riscul de a ramane pierdut pe viata conteaza destul de mult.

Si astfel calatoria continua, spre un nou necunoscut, spre o noua palpitanta destinatie, spre un noua competitie; aceea de a ramane in viata si cu capul pe umeri, bineinteles.

Anunțuri

About Radu

„Omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea.” — Sigmund Freud Vezi toate articolele lui Radu

2 responses to “„EU” (1)

  • aryafantasy

    1. Absolut superb….foarte frumoasa exprimarea 🙂 , imi place cum scrii…si stii asta prea bine 😛 si te sustin in continuare! Si nu uita …exerseaza cu pozele 😛
    2. Pt ca ai fost cuminte….ai primit leapsa de la mine… http://aryafantasy.wordpress.com/

  • Alexya

    Wow… sunt placut impresionata. Stii ca deobicei nu-mi plac metaforele dar aceasta creatie… o ador 😀 . Ai o imaginatie bogata si cu vocabularul tau… ce sa spun, mi-a placut 😀 . Povestioara asta ti-a reusit.
    Asta nu inseamna ca te lasi pe tanjeala :)) .
    Take care,
    Alexya

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: