Monthly Archives: August 2011

Praf peste amintiri

Salutare, incepem cu reveniri :-D. Dupa atata timp, dupa atata pauza sau vacanta cum vreti sa-i spuneti, trebuia sa fac ceva, nu? Acest post trebuia afisat pe blog inca din data de 11 noiembrie 2010, pentru cei care ma urmaresc. Nu stiu ce m-a facut sa aman atata timp, insa cert este ca nu am de gand sa ramana doar o ciorna pe acest blog. Lectura placuta in continuare. 🙂

„Te caut… Nimic. Totul in tacere. Aud…. ce aud ? Aud cum pasii tai spre camera noastra se indreptau, candva. Simteam… ce simteam ? Doar iubeam si atat. Si tu si eu aveam secretul nostru. Si totusi… era numai al nostru, nimeni nu ne intelegea, doar eu, doar tu. Si totusi… de ce a trebuit sa fie asa ? Auzeai seara de seara cantecul, acelasi cantec sub care ne-am daruit primul nostru sarut. Aceleasi sentimente pe care fiecare le simteam, indiferent de distanta la care ne aflam. Citeam povesti in care soarele nu apunea niciodata, poezii in care luna niciodata nu uita sa priveasca, sa ne admire pe fiecare in parte, stand unul in bratele celuilalt in palpaitul felinarelor, care acum sunt doar amintiri, amintiri pe care numai noi le vom retine. Ai plecat fara macar sa lasi un semn, un bilet in care sa-mi transmiti acel ADIO, acea simpla formula de la revedere, un adio crud, pe care doar tu si eu il vom simti.

Acum… in bataia inselatoare a vantului sta banca noastra preferata…”

Anunțuri

Gândurile unui criminal

Fum de ţigară, vapori de alcool,

Toate plutesc în jurul său…

Iarbă fumată, întocmai filtrată,

N-ai habar de tine, deloc.

 

Visezi şi te opreşti,

Îţi aşezi ţigara şi tragi în piept,

Degeaba, nu se mai întoarce niciodată…

O să poţi sta aşa o veşnicie, un veac,

Tot ce-a fost a dispărut,

N-a mai rămas nimic,

Nimic din toate pe care le ştiai.

 

Te aşezi cât mai confortabil în fotoliul tău de piele albă,

Rămâi un moment cu privirea îndreptată spre paharul de whisky…

Iar apoi, totul revine pe fundalul cortinei fumului de ţigară proaspăt.

 

Şi… Bang! asta a fost ultima lui clipa din viata sa, ultima sa rasuflare;

Iar pistolul îi ateriză, pe genunchi.

 

Notă : desenul din dreapta este preluat cu acordul lui Laurghita.