Monthly Archives: Septembrie 2011

Suntem cine suntem?!

Ei daaa… nu credeam ca o sa revin pe blog, defapt mi-am pus in gand ca macar sa revin saptamanal sa mai scriu cate ceva. Woooaaa si cum era la inceput, cand postam zilnic sau cel putin odata la 2-3 zile si stateam si… s-au dus, poate o sa revina depinde de mine, numai de mine. Cum spuneam am revenit, insa am preferat ca acest blog sa fie privat. Vreau ca detaliile, preferintele si tot ce tine de cel care scrie aici sa fie vizualizate doar de cei carora le pasa sau cel putin asa cred. Nu o fac pentru cat mai multi cititori sau pentru cat mai multe comentarii, NU. Prefer sa nu am nici macar un rand scris. Daca considerati, voi cei care imi cititi blogul ca merita, e ok:D, altfel nu-i nici o problema. Fiecare cu parerea sa, nu?

Nu stiu exact cat a trecut de cand n-am mai postat sau cel putin de cand nu mi-am mai aruncat vreo privire pe aici. Nici nu mi-a mai pasat, recunosc. Aproape ca am lasat totul balta. Probabil pentru ca asa am vrut sau pentru ca am uitat. Cert e ca nu dau vina decat pe mine pentru acest lucru.

In fine… postul asta il scriu cu ocazia unui nou inceput. Nu… nu ma refer la scoala, ma refer la faptul ca incep sau cel putin incerc cu ajutorul blogului (pe care l-am neglijat:( stiuuu, forgive me) sa ma descopar pe mine insumi. Pentru cunoasterea de sine, una dintre conditiile principale de baza este sinceritatea fata de persoana ta sau cel putin dorinta de a fi sincer macar cu tine. De cand ne nastem suntem curiosi si atrasi spre a invata lucruri noi, unele captivante altele mai plictisitoare. Decidem in functie de dorinta noastra de a vedea mai departe de ceea ce ni se pare cunoscut. Ne avantam cat putem de mult spre necunoscut, chiar daca uneori realizam ca e prea tarziu sa ne mai revenim si ne indreptam spre ceva extrem de grav. Alegerea ne apartine intr-u totul. Putem da vina pe curiozitate, spunem „nu stiu” atunci cand suntem pusi a da socoteala. Nu vrem deloc sa ne asumam responsabilitatea de a da vina pe noi insine. Intrebam ce mai face, pe cineva cu care n-am mai avut tangente de foarte mult timp. Asta pentru ca… ne pasa? sau pentru ca asa e frumos, sa nu parem nesimtiti. Te-ai gandit vreodata de cate ori i-ai aratat cat de mult il/o apreciezi pe cel/cea de langa tine. Pe acea persoana careia ii spui prieten(a)? Oare ne gandim prea mult la noi? Sau poate suntem orbiti de aparente?

Personal am avut de-a face cu persoane carora prefera sa isi arate toate calitatile doar din vorbe, iar peste ceva timp nici nu se mai gandesc la acest lucru, dimpotriva impart vina altcuiva. Motive? Sunte destule? Adevar? Nici macar nu stim aceasta notiune, acest sens abstract. Cauza? Suntem cine suntem!

Ok, nu spun ca exista si persoane care chiar dovedesc o perseverenta uimitoare. Exista calitati de asemenea, insa si defectele se tin cam in aceeasi masura. Important e sa te cunosti pe tine? Probabil nimeni nu-ti va explica ca singurul proces real prin care omul poate ajunge la desăvârşire nu poate fi decât acela prin care îşi descoperă propriul univers interior. Deseori suntem intrebati despre noi insine, „vorbeste-ne putin despre tine… ” Cati dintre noi ofera o imagine sincera? Suntem tentati sa spunem cat mai multe calitati, unele pe care nu le avem, dar ni le-am dori. Sa minti despre tine in fata altora nu este atat de rau cum e sa te minti pe tine insuti. Si… recunosc, de multe ori ma mint singur.