Author Archives: Radu

About Radu

„Omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea.” — Sigmund Freud

2011 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2011 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 3,200 times in 2011. If it were a cable car, it would take about 53 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.


La multi ani! Sfarsit de 2 ani :D

Uite ca a mai trecut un an, si…. deja imi iau ramas bun de la blog. Asta e. Atata m-a tinut. Defapt blogul o sa-l pastrez toata viata, imi iau acuma adio doar de la postari, pt ca nu cred ca voi mai trece curand pe aici. Recunosc ca anul asta am fost cam lenes, n-am mai postat la fel de mult ca in 2010, insa poate ca asa a trebuit sa fie. Am trecut prin schimbari, am intampinat diferite obstacole, ei sa nu exageram, mai bine spus diverse greutati, ca orice om de altfel. Oricum cu toate ca e ultima zi 31 dec, ultima zi din oricare an, urez LA MULTI ANI noului an, de data aceasta 2012 :)) si La multi ani blogului, cu toate ca e ultimul lucru care-l mai scriu pe aici.

Pot spune ca am trecut multe cu el. Am realizat multe lucruri pe parcursul a 2 ani. Cred ca se poate spune ca a fost o perioada de maturizare din viata mea. Nu stiu ce sa zic. Nici eu nu sunt sigur de asta. Oricum sunt multumit pe deplin. E un lucru pe care l-am dus pana la sfarsit. Putine se duc pana la sfarsit, multe se lasa doar incepute si abandonate dupa primele zile, saptamani. Stiu ca putini sunt cei care citesc pe aici, si mai putini cei care lasa o parere. Va multumesc tuturor, chiar daca v-a placut sau nu:)) cel putin ati incercat sa cititi si poate nu v-a placut, se mai intampla asta e. Fiecare are gusturile sale.

Bun deci sa recapitulam. In doi ani am realizat ca stiu a scrie poezii, am realizat ca pot scrie si proza, (mai am de lucrat la acest capitol), am demonstrat ca pot duce la capat un proiect, o idee initial neverosimila, dar proaspat pusa in practica in 31 dec 2009. Ma gandesc ca daca puteam prevedea viitorul poate ca nu m-as mai fi aflat aici. Nu imi place necunoscutul, dar cateodata are si el partile sale bune, si rele. Nu risti, nu afli ce castigi.

La multi blog, La multi ani 2012. Punct si de la capat. Pana una alta ne auzim pe www.writewithpassion.wordpress.com Salutari si voua si toate cele bune 😛

Bloguiesc doar de 2 ani, asa ca… puteti crede orice,

Radu


Final de capitol

Salutare. E drept ca n-am mai trecut demult pe aici, asta e clar. Insa a trebuit sa iau o hotarare importanta in legatura cu blogul, si anumeee, daaaaa ma muuuut, ei spre bucuria/tristetea voastra ma mut cu totul, aproape cu tot. O sa las posturile si comentarile pe acest blog, nu voi sterge absolut nimic. Va ramane ca si o pagina de istorie… Va intrebati de ce am decis acest lucru. Ei bine sunt prea multe motive ca sa le dezbat, insa cel mai important este : va trebui sa accept schimbarea. Da, schimbarea pe care autorul acestui blog s-a incapatanat s-o accepte, schimbare in ceea ce priveste psihicul sau, starile sale emotionale, temperamentul sau, gandirea. Recunosc ca am incetat sa cred ca se intampla asta, insa asta e, SE INTAMPLA. Oricum nu pot spune decat ca mi-a placut aceasta experienta pe care creeed… ca am acumulat-o in acest timp (aprox 2 ani). Inca nu stiu exact ce voi face pe viitor, chiar nu stiu, probabil imi voi asculta doar firea, instinctul si ratiunea. Cert este ca voi ramane inca pe wordpress, dar inca nu mi-am facut noul blog, nu, inca nu am apucat. Va voi tine la curent, pe care vor sa ma viziteze in continuare. „Trecutul e trecut si trebuie lasat in urma”, cum spunea cineva. Cu toate ca nu voi putea uita acest lucru niciodata. In fine, imi pare pt ca poate ati asteptat sa dau din ce in ce mai des semne de viata, dar n-am renuntat. Daaa si cel putin sunt multumit pe deplin de acest fapt. Ne vedem pe viitorul blog. http://writewithpassion.wordpress.com/

P.S. Acest blog va face 2 ani pe data de 31 decembrie 2011.

       Sfarsit


Incertitudine

Postul a fost realizat in data de 29 aprilie 2011. Nu am postat la timp, pentru ca am uitat cu totul de aceasta „notita”. Uitati ce a iesit:

„Avânt departe, Univers

Trăiesc o clipă, râd, regret

Viitorul amplu, nelimitat

Nesigur, incert, intact.

 

Alerg prin versuri…

Am remuşcări, nu-mi amintesc

De ce plângi suflet îndurerat?

Îţi aminteşti iar, trecutul demult uitat?

 

Răspunde tu inimă încleştată!

Lasă-mi o notiţă, un bilet, orice,

Ajută-mă să înţeleg ce boală fără de leac ai…

 

Tu, suflet trist, pe drum fără de întoarcere,

Ai grijă pe unde ajungi,

Cât de departe vrei să fugi.”


Suntem cine suntem?!

Ei daaa… nu credeam ca o sa revin pe blog, defapt mi-am pus in gand ca macar sa revin saptamanal sa mai scriu cate ceva. Woooaaa si cum era la inceput, cand postam zilnic sau cel putin odata la 2-3 zile si stateam si… s-au dus, poate o sa revina depinde de mine, numai de mine. Cum spuneam am revenit, insa am preferat ca acest blog sa fie privat. Vreau ca detaliile, preferintele si tot ce tine de cel care scrie aici sa fie vizualizate doar de cei carora le pasa sau cel putin asa cred. Nu o fac pentru cat mai multi cititori sau pentru cat mai multe comentarii, NU. Prefer sa nu am nici macar un rand scris. Daca considerati, voi cei care imi cititi blogul ca merita, e ok:D, altfel nu-i nici o problema. Fiecare cu parerea sa, nu?

Nu stiu exact cat a trecut de cand n-am mai postat sau cel putin de cand nu mi-am mai aruncat vreo privire pe aici. Nici nu mi-a mai pasat, recunosc. Aproape ca am lasat totul balta. Probabil pentru ca asa am vrut sau pentru ca am uitat. Cert e ca nu dau vina decat pe mine pentru acest lucru.

In fine… postul asta il scriu cu ocazia unui nou inceput. Nu… nu ma refer la scoala, ma refer la faptul ca incep sau cel putin incerc cu ajutorul blogului (pe care l-am neglijat:( stiuuu, forgive me) sa ma descopar pe mine insumi. Pentru cunoasterea de sine, una dintre conditiile principale de baza este sinceritatea fata de persoana ta sau cel putin dorinta de a fi sincer macar cu tine. De cand ne nastem suntem curiosi si atrasi spre a invata lucruri noi, unele captivante altele mai plictisitoare. Decidem in functie de dorinta noastra de a vedea mai departe de ceea ce ni se pare cunoscut. Ne avantam cat putem de mult spre necunoscut, chiar daca uneori realizam ca e prea tarziu sa ne mai revenim si ne indreptam spre ceva extrem de grav. Alegerea ne apartine intr-u totul. Putem da vina pe curiozitate, spunem „nu stiu” atunci cand suntem pusi a da socoteala. Nu vrem deloc sa ne asumam responsabilitatea de a da vina pe noi insine. Intrebam ce mai face, pe cineva cu care n-am mai avut tangente de foarte mult timp. Asta pentru ca… ne pasa? sau pentru ca asa e frumos, sa nu parem nesimtiti. Te-ai gandit vreodata de cate ori i-ai aratat cat de mult il/o apreciezi pe cel/cea de langa tine. Pe acea persoana careia ii spui prieten(a)? Oare ne gandim prea mult la noi? Sau poate suntem orbiti de aparente?

Personal am avut de-a face cu persoane carora prefera sa isi arate toate calitatile doar din vorbe, iar peste ceva timp nici nu se mai gandesc la acest lucru, dimpotriva impart vina altcuiva. Motive? Sunte destule? Adevar? Nici macar nu stim aceasta notiune, acest sens abstract. Cauza? Suntem cine suntem!

Ok, nu spun ca exista si persoane care chiar dovedesc o perseverenta uimitoare. Exista calitati de asemenea, insa si defectele se tin cam in aceeasi masura. Important e sa te cunosti pe tine? Probabil nimeni nu-ti va explica ca singurul proces real prin care omul poate ajunge la desăvârşire nu poate fi decât acela prin care îşi descoperă propriul univers interior. Deseori suntem intrebati despre noi insine, „vorbeste-ne putin despre tine… ” Cati dintre noi ofera o imagine sincera? Suntem tentati sa spunem cat mai multe calitati, unele pe care nu le avem, dar ni le-am dori. Sa minti despre tine in fata altora nu este atat de rau cum e sa te minti pe tine insuti. Si… recunosc, de multe ori ma mint singur.


Praf peste amintiri

Salutare, incepem cu reveniri :-D. Dupa atata timp, dupa atata pauza sau vacanta cum vreti sa-i spuneti, trebuia sa fac ceva, nu? Acest post trebuia afisat pe blog inca din data de 11 noiembrie 2010, pentru cei care ma urmaresc. Nu stiu ce m-a facut sa aman atata timp, insa cert este ca nu am de gand sa ramana doar o ciorna pe acest blog. Lectura placuta in continuare. 🙂

„Te caut… Nimic. Totul in tacere. Aud…. ce aud ? Aud cum pasii tai spre camera noastra se indreptau, candva. Simteam… ce simteam ? Doar iubeam si atat. Si tu si eu aveam secretul nostru. Si totusi… era numai al nostru, nimeni nu ne intelegea, doar eu, doar tu. Si totusi… de ce a trebuit sa fie asa ? Auzeai seara de seara cantecul, acelasi cantec sub care ne-am daruit primul nostru sarut. Aceleasi sentimente pe care fiecare le simteam, indiferent de distanta la care ne aflam. Citeam povesti in care soarele nu apunea niciodata, poezii in care luna niciodata nu uita sa priveasca, sa ne admire pe fiecare in parte, stand unul in bratele celuilalt in palpaitul felinarelor, care acum sunt doar amintiri, amintiri pe care numai noi le vom retine. Ai plecat fara macar sa lasi un semn, un bilet in care sa-mi transmiti acel ADIO, acea simpla formula de la revedere, un adio crud, pe care doar tu si eu il vom simti.

Acum… in bataia inselatoare a vantului sta banca noastra preferata…”


Gândurile unui criminal

Fum de ţigară, vapori de alcool,

Toate plutesc în jurul său…

Iarbă fumată, întocmai filtrată,

N-ai habar de tine, deloc.

 

Visezi şi te opreşti,

Îţi aşezi ţigara şi tragi în piept,

Degeaba, nu se mai întoarce niciodată…

O să poţi sta aşa o veşnicie, un veac,

Tot ce-a fost a dispărut,

N-a mai rămas nimic,

Nimic din toate pe care le ştiai.

 

Te aşezi cât mai confortabil în fotoliul tău de piele albă,

Rămâi un moment cu privirea îndreptată spre paharul de whisky…

Iar apoi, totul revine pe fundalul cortinei fumului de ţigară proaspăt.

 

Şi… Bang! asta a fost ultima lui clipa din viata sa, ultima sa rasuflare;

Iar pistolul îi ateriză, pe genunchi.

 

Notă : desenul din dreapta este preluat cu acordul lui Laurghita.


Ultim dialog

– Vreau sa plec, sa plec cat mai departe, sa incep daca se poate o noua viata.

– De ce spui asta acum, in ultima zi a ta in aceasta lume ?

– Nu astept sa mor, astept un alt inceput, nu sfarsitul.

– Si esti pregatit pentru aceasta schimbare, om simplu ale carui idealuri se vor risipi odata cu rasaritul ?

– Trei copii am avut la viata mea, doua fete si un singur baiat. Doar baiatul mai traieste, iar sotia… ma asteapta si ea impreuna cu cele doua fiice…  Averea mea am risipit-o in anii de tinerete. Eh, ce vremuri… Am avut o viata plina, nimic nu mi-a lipsit. Distractiile au fost mereu primele prioritati ale mele… da si bineinteles banii. Afacerea acum e in prag de faliment, nu stiu ce va face Winfred cu toate datoriile pe care le are … (gandindu-se mai bine)

– Ai fost un risipitor in tinerete, un avar al familiei, un nenorocit al acestei societati, iar acum, abia acum iti dai seama ce ai facut ? Aici pe patul de moarte ? Omule ai avut la dispozitie 78 de ani pentru asta, altii ar fi vrut sa traiasca ca tine, unii mor si la o saptamana dupa ce se nasc, iar tu, saptezeeeci si ooopt de ani ! Spune tu omule cu ce i-ai ajutat pe altii sau ce lucruri bune ai facut tu pentru aproapele tau ?

– Am cumparat casa vecinului, insa da. Omul nu mai avea ce sa vanda pentru a mai face fata cheltuielilor familiei iar eu m-am oferit sa i-o cumpar ca sa-l ajut cu banii. Nu a costat mult oricum. Stiu ca o data cand eram la varsta de 24 de ani, am infiintat o afacere pentru cei tineri. Fiecare trebuia sa doneze bani sau sa participe cu orice act caritabil pentru cei nevoiasi. Pacat insa ca am platit niste prieteni pentru a juca rolul acestora. Mda… asta a fost prima mea afacere „caritabila” si profitabila in acelasi timp. Daca stau bine sa ma gandesc, cand a devenit major, Winfred si cu mine am mers la cazino si am petrecut o noapte intreaga alaturi jocuri de noroc, bautura si prostituatele de prin baruri. Ei astia da ani.

– Si, esti mandru, nu ai nici un fel de remuscare pentru aceste fapte ale tale ?

– Recunosc. Acum, pe acest pat de moarte simt un gol in suflet, ca si cum viata mea ar fi fost o totala pierdere. Simt ca nu am realizat nimic important. Parca… toate zilele au fost la fel. Cred ca doar cand m-am casatorit am avut cateva griji si emotii (fata de socrii), in rest niciodata nu mi-a pasat de nimic. Intotdeauna am considerat ca daca vei fi bine dispus vei trece peste toate; iti trebuie doar indiferenta… (tacut si ingandurat)

– Daca maine te-ai naste din nou si ai relua viata de capat, pas cu pas pana cand ai realiza ceea ce faci, ai proceda tot la fel ?

– Asta e o intrebare care mereu mi-a pus probleme in ultimii ani. Pana si fiul meu m-a intrebat exact acelasi lucru de cateva ori. Daca maine as avea iarasi varsta unui nou nascut, iar peste 18 ani varsta unui adolescent, probabil tineretea mea ar depinde de educatia mea. Parintii mei au avut o atitudine indiferenta si rece fata de mine, m-au tratat ca pe o cunostiinta, niciodata ca pe un copil sau ca pe cineva din familia lor. Cred ca asta a fost si cauza care mi-a influentat crezul in intreaga viata „Vorbele dor, dar durerea este provocata de indiferenta.” Sunt constient ca acest fapt in a-mi relua viata de la capat este total irealizabil. Nu am nici cea mai mica indoiala, insa tind sa cred ca exista cineva dincolo de constiinta noastra si de aceste lucruri pamantesti. Mereu am fost intrebat „Crezi in Dumnezeu, in rai si in iad ?” Iar acum, la saptezeci si opt de ani pot raspunde ca Da, cred in sfarsit ca cineva a fost prezent la fiecare fapta pe care am savarsit-o. Imi pare rau, Winfred, imi pare rau Agatha, Serena, dar cel mai rau imi pare pentru scumpa mea sotie, Elisabeth, pe care am admirat-o si iubit-o in toti acesti ani.

– Maine toate acestea vor disparea, tot ceea ce ai strans intr-o viata nu-ti vor mai fi de folos in cele ce vor urma. Grija pentru toate aceste bogatii va disparea si o data cu ea si tu. Trupul iti va fi incinerat de catre nora ta iar banii vor fi impartiti adevaratilor saraci de insusi fiul tau Winfred. Singura amintire pe care o vei lasa acestei lumii va fi piatra de mormant si zvnorile care vor circula in urma mortii tale mult asteptate. Vei vedea…


Imi pare rau…

I`m sorry for all what I said,

Sorry for waiting me all this time,

Sorry for hopes, whishes that you get

Sorry for broken true feelings,

Sorry for all…


Algoritm pentru realitate

tangenta ochiului meu înghite hăul divizat
– în mine şi în tine –
doar tu, pe axa irisului, înveţi geometria sferelor albastre
iar eu, din centru,

păşesc, timid şi ruşinos,

într-un algoritm al afecţiunii,

într-un sistem de sentimente

în care fiecare are propria sa coordonată,

câmpul său de raţiune, de probabilitate.

Între coordonata vieţii mele şi a eternităţii noastre

se află doar prăpastia inflexibilităţii,

al cărei discriminant se împarte între mine şi tine.

Vibrând sub graficul rigidităţii

şi al inegalităţii lumii ascunse;

raza ta şi diagonala mea

sunt trasate într-un triunghi de simpatie,

înconjuraţi de trei drepte ale aroganţei,

şi un singur centru, o singură înălţime pe treapta flirtului.

Mândrie, prejudecată,

amândoi ne aflăm într-o matrice convenabilă pentru fiecare.

Visul nostru este doar o mulţime vidă.

Inecuaţia realităţii este cea care ne apropie,

dar totodată ne şi separă idealul fericirii obscure.

Mulţimea reflectărilor asupra credibilităţii arhaice

oglindeşte şi mâine,

şi azi, şi ieri,

Procentul perfecţiunii.


X şi Y, de nedespărţit

tangenta ochiului meu înghite hăul divizat
– în mine şi în tine –
doar tu, pe axa irisului, înveţi geometria sferelor albastre
iar eu, din centru,

privesc nedumerit şi însetat spre un infinit,

un abis al speranţei mediane…

Mă învârt într-un cerc de foc,

o sferă în care noi doi ne aflăm paraleli în gol.

O, raza mea de puritate !

ce se-nalţă perpendicular pe a mea viaţă,

numai tu eşti divizată într-o sută, poate o mie sau poate…

nici măcar într-o veritabilă constantă.

Coordonata sufletului meu îmi spune

– fugi, aleargă, n-o lăsa –

– ea este derivata ta. –

Expresia feţei tale, o fracţie de gânduri îmi provoacă;

Oare limita iubirii chiar nulă este ?

Sau doar formula îndrăgostiţilor este sigură şi pură?

Pătratul magic al prieteniei,

veghează printr-un simplu radical

asupra veşniciei gândurilor noastre.

Un şir de fluturi în stomac

păşeşte uşor la fiecare pas…

În mintea noastră

doar diametrul raţiunii mai contează

Nu şi echivalenţa nebuniei de altă dată,

Ce odinioară ni se părea o funcţie continuă,

echivocă…


2010 in review

Ei bine tocmai am primit un e-mail de la echipa wordpress. Multumesc baieti, pt tot, pt ca sunt lasat sa ma exprim asa cum vreau la voi 😀 bla bla bla „Si noi ne bucuram ca ai ales wordpress.com” :)) Oricum vreau ca toti vizitatorii sa vada statisticile anului 2010 si sa le multumesc tuturor celor care m-il viziteaza. 😉

The stats helper monkeys at WordPress.com mulled over how this blog did in 2010, and here’s a high level summary of its overall blog health:

Healthy blog!

The Blog-Health-o-Meter™ reads Wow.

Crunchy numbers

Featured image

A Boeing 747-400 passenger jet can hold 416 passengers. This blog was viewed about 7,300 times in 2010. That’s about 18 full 747s.

In 2010, there were 79 new posts, growing the total archive of this blog to 80 posts. There were 87 pictures uploaded, taking up a total of 13mb. That’s about 2 pictures per week.

The busiest day of the year was November 5th with 102 views. The most popular post that day was Dragostea-i oarba.

Where did they come from?

The top referring sites in 2010 were alexyafiction.wordpress.com, sstiva.blogspot.com, inconnuami.blogspot.com, WordPress Dashboard, and aryacullen.blogspot.com.

Some visitors came searching, mostly for sad man, dragostea e oarba, indragostiti sub clar de luna, raduta.wordpress, and dragostea.

Attractions in 2010

These are the posts and pages that got the most views in 2010.

1

Dragostea-i oarba October 2010
8 comments and 3 Likes on WordPress.com

2

Despre mine si blogul meu December 2009
9 comments

3

Visul unei realitati (7) March 2010
9 comments and 1 Like on WordPress.com,

4

Visul unei realitati (1) April 2010

5

Indecis… March 2010
8 comments


Versuri, ritm si… personalitate ?

Hey! Se pare ca aceasta va fi prima postare pe anul acesta. Ei bine… pt inceputul acestui an m-am gandit sa aduc la cunostinta sau mai bine zis, sa reamintesc ca muzica reflecta personalitatea noastra. Fie ca vrei, fie ca nu, muzica pe care o asculti, tu te regasesti in ea. Intr-o masura mai mare sau mai mica, fiecare dintre noi nu poate nega faptul ca versurile sau ritmul pieselor favorite ne poate da de gol in cunosterea propriei persoane.

Muzica poate fi divizata in genuri, in multe moduri diferite. Aceste clasificari, de cele mai multe ori sunt controversate, iar stilurile specifice fiecarui gen/subgen de muzica tind sa se suprapuna.

Adrian North, profesor la Heriot-Watt University, Edinburgh, este cel care a pus la cale un studiu elaborat, la care au participat 36,000 de subiecţi din întreaga lume, pentru a vedea care este exact legătura dintre persoanlitate şi gusturile muzicale.

Unele aspecte ale studiului sunt cu adevărat interesante şi suprinzătoare. Puţini s-ar aştepta ca cei care ascultă muzică clasică să aibă ceva în comun cu cei cărora prefera rock-ul/heavy metal. Însă, conform studiului, ambii sunt creativi, dezinvolţi, însă deloc sociabili.

Cu toate că imaginea creată despre fanii rock-ului este una deloc măgulitoare, aceştia fiind văzuţi ca nişte persoane agresive şi un pericol pentru societate şi ei însişi, studiul spune că, de fapt, sunt nişte fiinţe extrem de sensibile şi delicate care folosesc muzica doar ca pe un scut şi ca pe o mască în faţa societăţii.

North spune că studiul său este extrem de folositor în marketing şi în industria muzicală, care se confruntă cu vânzările în declin. Dacă se înţelege persoanlitatea clientului atunci se va putea şti şi care sunt gusturile sale muzicale astfel creându-se produse specifice pentru ei.

Dacă studiul este adevărat sau nu, fiecare va avea cu siguranţă altă părere, contând dacă statisticile se potrivesc sau nu în cazul lui. Iată ce spune studiul despre fiecare gen muzical şi personalitatea celui care îl asculta:

  • BLUES – cu o părere bună despre sine, creativi, sociabili, blânzi, dezinvolţi
  • JAZZ – cu o părere bună despre sine, creativi, sociabili, dezinvolţi
  • MUZICA CLASICĂ – cu o părere bună despre sine, creativi, introverţi, dezinvolţi
  • RAP – cu o părere bună despre sine, sociabili
  • OPERĂ– cu o părere bună despre sine, creativi, blânzi
  • COUNTRY şi WESTERN – muncitori, sociabili
  • REGGAE – cu o părere bună despre sine, creativi, cam leneşi însă, sociabili, blânzi, dezinvolţi
  • DANCE – Creativi, sociabili, însă deloc blânzi
  • INDIE – cu o părere proastă despre sine, creativi, cam leneşi, deloc blânzi
  • ROCK/HEAVY METAL – nu au încredere în sine, creativi, cam leneşi, deloc sociabili, blânzi, dezinvolţi
  • POP – cu o părere proastă despre sine, deloc creativi, muncitori, sociabili, blânzi, deloc dezinvolţi
  • SOUL – cu o părere proastă despre sine, creativi,sociabili, blânzi, dezinvolţi

In acest studiu am mai gasit de asemenea si un „test”, defapt chestionar. Ei bine, aici scrie sa le trimiteti la nu stiu ce adresa… insa prefer sa nu public adresa, prefer sa aflu personal parerile voastre 😉
Deci… pt fiecare gen de muzica sunt alese cate 3 melodii, iar pe baza acestor melodii veti putea raspunde la chestionar.

Pop :

Rap :

R&B :

Hip-Hop :

Rock :

Techno :

Chestionar

1. Dintre urmatoarele activitati, pe care o desfasori, de obicei, cand iti petreci timpul liber singur :

a) citesti; (0 p.)

b) te uiti la televizor; (2 p.)  (presupunand ca te uiti la televizor, pe un post de muzica, gen MTV)

c) asculti muzica; (5 p)

d) faci treaba prin casa (0 p.)

e) faci mai multe deodata; (3 p.)  (presupunand ca cel putin una dintre activitati este muzica)

2. Cand asculti muzica, de obicei :

a) o selectezi singur; (5 p.) (ex: melodiile preferate de pe calculator)

b) o selectezi la un nivel mai larg; (3 p.)  (alegi postul de radio)

c) asculti la intamplare; (2 p.)  (pornesti radioul/televizorul si il lasi pe orice post de muzica)

3. Cand asculti radioul tau preferat :

a) il ierti pt ca nu iti nimereste gusturile, chiar daca sunt mai multe melodii care nu-ti plac (2 p.)

b) ii dai cateva sanse (doua, trei melodii), iar apoi schimbi postul. (4 p.)

4. Cat de neplacuta trebuie sa fie muzica pe o scara de la 1 (extrem de neplacuta) la 5 (foarte placuta), pt a prefera linistea in locul ei :

  • modalitatea de calcul este urmatoare : notezi cu x nota acordata
  • Daca x=1 sau 2 atunci se face x-1
  • Daca x=3 sau 4 atunci se face x+1
  • Daca x=5 atunci se pune 0 p;

5. Intelegand ca volumul la care asculti muzica depinde, de obicei, de situatie, totusi, per ansamblu te consideri o persoana care asculta muzica:

a) incet, ambiental, de fundal; (2 p.)

b) volum mediu ( rareori s-a plans cineva ca-l deranjeaza) (3 p.)

c) tare, zgomotos, puternic. (5 p.)

Daca nu ai facut-o pana acum, atunci asculta cele 18 melodii de mai sus (cu atentie si spirit critic ) si raspunde sincer la urmatoarea intrebare :

6. Noteaza fiecare dintre melodiile audiate cu o nota de la 1 (mi-au placut foarte putin) la 5 (mi-au placut extrem de mult).

7. Care gen consideri ca te reprezinta cel mai mult dintre urmatoarele (chiar daca nu concorda cu notarea melodiilor) : Rap, Hip-Hop, Pop, R&B, Rock, Techno ? Daca ai si alte preferinte de genuri/subgenuri indica-le !

Punctaj obtinut :

  • Daca ai intre 7 si 14 puncte, atunci muzica pe care o asculti tinzi sa nu-i dai o asa mare importanta, preferi mai bine sa lasi deschis  radioul, indiferent de melodiile specifice fiecarui post de radio, asculti la intamlare muzica, nu ai o gama aleasa sau un anume gen preferat. Esti deschis multor piese, insa nu ai o piesa anume care sa te reprezinte sau sa te defineasca. Pentru tine muzica este mai mult un mijloc de a-ti face de lucru sau a scapa de plictiseala pentru un anumit interval de timp.
  • Daca ai intre 14 si 20 puncte, atunci petru tine muzica este cu adevarat o activitate preferata, de care nu te-ai putea desparti oricand. Cu gusturi ales, insa nu intotdeauna, preferi sa acorzi suficient timp pentru a-ti dezmierda urechile cu favoritele tale linii melodice. Intre a citi si a asculta muzica sau intre a face treaba si a-ti vedea formatiile preferate pe un post de televiziune, cu siguranta ai prefera sa lasi totul, cel putin pentru o ora pentru doza ta zilnica de muzica.
  • Daca ai intre 20 si 29 puncte, atunci muzica este a 2-a lege a ta, dupa relaxare. Nu poti sa te abtii a nu avea castile puse pe urechi in fiecare zi, poate chiar fiecare ora. Esti un adevarat pasionat de muzica. Genul tau preferat nu poate fi inlocuit asa usor de alte genuri/subgenuri. Odata atasat de piesele sau cantecele tale favorite, ajungi sa nu mai faci distinctie intre realitate si vise, intre izbucniri majore de personalitate, intre timpul tau pretios din viata si intre timpul alocat ascultarii formatiilor preferate. Cu siguranta ca ai deja un gen de muzica ales, iar de asemenea iti respecti ideile si parerile in legatura cu muzica pe care o asculti. Esti stapana pe tine si nu lasi sa te influenteze orice gen de muzica nou aparut. Gusturile tale ales ies de fiecare data la suprafata cand vine vorba de aceasta arta a umanitatii.

P.S. Chestionarul este preluat de pe http://www.psihologiaonline.ro/


La Multi Ani ! Primul tau an :D

OOO da… La Multi Ani mai blogule… 31 decembrie-ultima zi din an, dar totusi prima ta zi din viata, nu-i ciudat ? :)) Oricum sunt mandru de tine, chiar daca nu am postat zilnic sau cel putin saptamanal. Insa unele zile au fost mai pline, altele mai degajate. Sper ca in noul an, sa ai parte de mai multi fani, vizitatori si mai multe pareri… a daa… sa nu uitam… de mai multeee postaarii :)))

Pentru toti bloggerii proaspat initiati : NU incetati sa postati, NU renuntati sa va afirmati. Sunt ideile voastre si asta conteaza cel mai mult. Toti suntem unici si originali in felul nostru, asa ca NU va opriti, mergeti mai departe, rezultatele nu apar imediat, insa cu timpul veti vedea.

 

Iubeste ceea ce faci. Atata timp cat iti face placere, il si faci cu mult drag. A fi blogger nu inseamna a munci numai pentru bani. Sincer sa fiu mi-am inceput blogul nu pentru a face profit, desi ma gandeam acum mult timp la asta; dar apoi am realizat ca nu merita sa te stresezi atata timp cat inca nu muncesti. Dar bine… asta e doar de tranzitie banuiesc. Daca ai fi unul care tocmai a pierdut nu stiu cati bani din cauza crizei, banuiesc ca ai face orice, iar disperarea te-ar conduce sa faci bani si din asta, asa ca… orice e posibil.

 

Asadar… a fi blogger iti ofera atat avantaje, cunosti lume, iti faci diversi prieteni, poti intampina idei comune, iti poti creea stilul tau cum s-ar zice; si ghici ce totul gratis; pt ca blogul nu e un site privat, e un site in care toti sau mai bine zis orice persoana isi afirma propriile creatii, isi promoveaza ideile, chiar daca cei mai multi vad doar partea financiara ca cel mai mare avantaj. Cu toate acestea, blogul ofer si dezavantaje.

Pierzi vremea tastand si iar tastand; aranjezi poze (pt cei care au blogguri foto) creezi (cei care compun piese de teatru sau romane) desenezi (blogguri artistice, sa zicem) comentezi (ma refer mai mult la cei care au blogguri numai pentru critici) dar si informezi (cei care utilizeaza blogul in scopul informarii publicului). Fiecare cu stilul sau… fie ca esti mai artistic sau mai carcotas, asta nu conteaza. Important e sa te ti de ceea ce ai inceput si de ceea ce iti face placere (sa publici articole).

Concluzie : fi tu insuti, nu incerca sa impresionezi publicul, pt ca oricat te-ai stradui niciodata nu-ti va iesi pe deplin. O sa ai parte si de fani dar si de critici adevarati, ramane de vazut doar cum excelezi tu pe viitor. La Multi Ani inca o data blogule si mult succes tuturor care faceti parte din blogosfera romaneasca. 😀

 


Mandru ca esti roman ?

Iubesti Romania ? Azi e 1 decembrie si ghici ce; e ziua ei, ziua patriei noastre muma. Si totusi te-ai intrebat vreodata, esti mandru ca esti roman?

Pentru romani, luna decembrie are un inceput glorios, as putea spune. E o luna plina din toate punctele de vedere, Craciun, Revelion… De 1 strigam : LA MULTI ANI, DULCE ROMANIE si tot asa incheiem si anul cu un LA MULTI ANI, din inima pentru noul an. Urari, colinde, cadouri, momente frumoase in familie, ce mai lipseste ? Un brad frumos si un mos generos. Dar sa nu deviem de la subiect.

Anul 1918 – sfarsitul primului razboi mondial si in acelasi timp formarea statului national unitar roman. Dupa ce guvernul roman nu accepta autonomia Transilvaniei in cadrul Ungariei, Consiliul National Roman Central convoaca pe data de 1 Dec 1918 Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia. Participia peste 1228 de delegati si peste 100000 de oameni in cadrul acestei intruniri. Se emite Rezolutia Marii Uniri, care decreta Unirea Transilvaniei cu Romania.

Cam asta ar fi o scurta prezentare a ceea ce s-a intamplat acum aproximativ 92 de ani. Azi se pare ca ne confrutam cu diferite etnii, precum rromii sau tiganii si maghiarii. Tu cu cine ai vrea sa convietuiesti ?

Eu unul nu as vrea cu nici unul. Ok… maghiarii nu ma deranjeaza atata timp cat isi vad de ale lor si stau acolo frumos in tara lor, tara pe care ei nici macar n-o aveau; conform istoriei ei sunt de origine fino-ugrica, dar sa nu va iau  iar cu istoria :))), pe intelesul oricui ungurii se trag din populatii migratoare, populatii care mereu isi cautau un alt loc pt a se stabili. Ei bine s-au gasit sa vina si prin Romania… Cel mai mult ma deranjeaza faptul ca dupa ce ca sunt la noi acasa, pe pamantul nostru, numai al nostru, al tuturor romanilor, mai vor sa ne si anexeze Transilvania in cadrul teritoriului lor. Adica dupa ce ne-am muncit atata timp, voi ce vreti mai, sa-l luati de-a gata ? Ok, sa nu fiu rasist… sunt de parere ca, ar trebui sa fie multumiti ca i-am primit in tara noastra si ca le-am dat prilejul de a convietui ca oricare alt roman, nimic mai mult. Iar in ceea ce priveste rromii sau tiganii ei bine, la fel si ei. Aceeasi origine aproape. Si totusi, convietuiesc cu noi, facandu-ne de ras in Europa. Oare cum ar arata o Romanie fara unguri si rromi ? Olteni, moldoveni, munteni, ardeleni si atat, nimic din afara ( in cantitati mari ).

Anii s-au dus de la acel eveniment al Marii Uniri, iar asa se duce si Romania 😦 Desi multi ne batem cu pumnul in piept ca-si iubesc tara, nu ar da nici un ban pe ea in momentul de fata. Atatea si atatea se intampla in ziua de azi. Ce-i drept este ca nu suntem pe drumul cel bun. Pacat de trecutul acestei tarisoare… Au trecut ani de ocupatie si de lupte pentru pastrarea pacii, prima data cu romanii, apoi au urmat barbarii, in cazul nostru slavii, se pare ca i-am asimilat si pe acestia, apoi turcii, multe lupte s-au mai dus cu ei, iar apoi… tot degeaba. Romanul rabda prea multe si uite asa a ajuns Romania unde se afla acum. Avem valori, dar nu stim sa le promovam. Romania poseda toate treptele de relief, dar nimeni nu le valorifica, mare, munte… Avem traditiile si obiceiurile noastre, insa nici pe acestea nu stim sa ni le pastram. Importam totul din afara, de la alimente pana la oameni care sa ne munceasca pe santiere sau in spitale. Si sa nu uit… avem smecheri, smecheri pt care regulile exista spre a fi incalcate, smecheri pt care cultura nu exista, smecheri pt care imoralitatea sta la baza existentei lor. Cuvinte demne de lauda dar si valabile pentru ziua de azi, ni le poate impartasi Eminescu din Scrisoarea a 3-a.

„Bîlbîiţi cu gura strîmbă sunt stăpînii astei naţii!
Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pîn’ şi numele tău… ţară!…

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Cînd vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vînează şi cîştigul fără muncă,
Azi, cînd fraza lustruită nu mai poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi arătat arama sfîşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, cîştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punînd mîna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Si totusi… avem romani plini de ambitie, romani care au plecat departe, nu pe Marte :)) (inca) pentru un trai mai bun, o viata pe care Romania de azi nu le-o poate oferi, ceea ce din pacate este adevarat. Adevarul doare… Romani care au principii bine definite in viata de zi cu zi. Educatia este cea care ne asigura viitorul intr-o proportie destul de ridicata, insa ghici ce ? Sistemul educational e la pamant. Salarii taiate, micsorate, materie nestructurata corespunzator, vacante putine ( nu pot spune ca vacante sunt prea putine sau prea multe, insa ar fi mai preferabil sa fie vacante mai dese insa cu o durata medie ). Si sa te miri de ce elevii se apuca de droguri sau mai nou etnobotanice ( de fumat e ceva obisnuit ). Cu cat mai devreme cu atat mai rau/bine ?

Iar azi e ziua… exact a tarii pe care toti o vorbim in nume de rau, iar de laudat din ce in ce mai rar. Stirile de la ora 5 spun totul, dar bine astea ar fi ceva trecut, in general nu mai laudam sau mai bine zis promovom mai nimic in tara. Of, of, of… dulce Romanie ! Ti-as ura numai de bine, insa totul trece, vremea buna nu mai vine. A schimba Romania e greu, a te implica e ceva posibil. Implicarea ta in a face o Romanie mai buna conteaza. E tara ta, tara in care te-ai nascut si tara in care ai copilarit, o tara in care multe s-au realizat si bune si rele. Multi au scris, multi au cantat, multi au iubit si inca iubesc tara in care au crescut si poate ca au reusit sa se realizeze.

„Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.”

de Mihai Eminescu

Dorul de acasa, dorul de locul natal nimeni nu ti-l poate alina decat tara ta. Nimeni si nimic nu te va putea priva de faptul ca esti roman. Oriunde te-ai duce pe acest pamant, nimeni nu-ti va putea lua mandria de a fi roman. Desi Romania se confrunta cu multe probleme, spre deosebire de alte surori de-ale ei, precum Franta sau Germania, reuseste sau macar incearca sa faca fata. Desi 4 iulie pt americani e sarbatoare in toata regula, pt romani 1 decembrie e sarbatoarea in care ai toata bucuria de a striga, LA MULTI ANI, Romania !

„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor,
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mîndri aste le nutresc;
Căci rămîne stînca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc…”

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie
de Mihai Eminescu