Category Archives: „EA”

Praf peste amintiri

Salutare, incepem cu reveniri :-D. Dupa atata timp, dupa atata pauza sau vacanta cum vreti sa-i spuneti, trebuia sa fac ceva, nu? Acest post trebuia afisat pe blog inca din data de 11 noiembrie 2010, pentru cei care ma urmaresc. Nu stiu ce m-a facut sa aman atata timp, insa cert este ca nu am de gand sa ramana doar o ciorna pe acest blog. Lectura placuta in continuare. 🙂

„Te caut… Nimic. Totul in tacere. Aud…. ce aud ? Aud cum pasii tai spre camera noastra se indreptau, candva. Simteam… ce simteam ? Doar iubeam si atat. Si tu si eu aveam secretul nostru. Si totusi… era numai al nostru, nimeni nu ne intelegea, doar eu, doar tu. Si totusi… de ce a trebuit sa fie asa ? Auzeai seara de seara cantecul, acelasi cantec sub care ne-am daruit primul nostru sarut. Aceleasi sentimente pe care fiecare le simteam, indiferent de distanta la care ne aflam. Citeam povesti in care soarele nu apunea niciodata, poezii in care luna niciodata nu uita sa priveasca, sa ne admire pe fiecare in parte, stand unul in bratele celuilalt in palpaitul felinarelor, care acum sunt doar amintiri, amintiri pe care numai noi le vom retine. Ai plecat fara macar sa lasi un semn, un bilet in care sa-mi transmiti acel ADIO, acea simpla formula de la revedere, un adio crud, pe care doar tu si eu il vom simti.

Acum… in bataia inselatoare a vantului sta banca noastra preferata…”


Imi pare rau…

I`m sorry for all what I said,

Sorry for waiting me all this time,

Sorry for hopes, whishes that you get

Sorry for broken true feelings,

Sorry for all…


„EA” (3)

Privesc, dar nu mai reusesc. Ce ? „EA” nu mai e. A disparut. Praf si pulbere a mai ramas intre mine si „EA”. Candva o iubea, candva toata dragostea i-o arata. Ceva intotdeauna ii unea, ceva niciodata nu inceta sa… Ce? Sa-i opreasca din al lor vis etern. Intr-o cruda realitate doi tineri stau intr-o continua anxietate. El nu vede, el nu observa, nici macar nu relationeaza ce „EA” incearca cumva sa demonstreze. Sentimente zboara unul cate unul. Deodata ultimele care supravietuiesc se prabusesc fara incetare ca intr-un ocean de lacrimi, suferinta, teama pentru persoana iubita. Speranta e cea care ramane ultima; inchisa intr-o cutiuta, legata cu panglica de afectiune, colorata in rosul pasiunii, precedata doar cu o singura cheita.

In trecut, amintiri o rascoleau. Plangea si „EA” si el. Radeau fara incetare, se plimbau doar`nainte de plecare. Si atunci… „EA” cand suflet nu mai avea, in asteptarea despartirii „EA” tot se afla. De ce? De ce tocmai „EA” ? Atat de mult tinea la „EA”, atat de mult o admira, si in acelasi timp o iubea si alerga dupa fiecare picur de fericire ce il oferea.

Prezent. Tacere. Liniste de inmormantare, doar asa el in chemarea mortii inca asteapta. „EA” acum ramane doar intr-o mare nesecata de memorie cognitiva, unde valurile reci si calde se intalnesc in acelasi moment, in acelasi ocean de simpatie, in acelasi baiat cald si dragastos, in acelasi el.

Viitor. Urgie. Dezastru. Cei doi nu mai exista, doar poza ce sta capsata in paginile de jurnal ale fiecaruia mai ramane in viata acum. „EA” traieste vesnic, ratacita undeva intre rai si iad, printre nori, schimbata in vapori. Poate ca acolo sunt impliniti, sau poate ca vor ramane pe veci dezamagiti. 😐


„EA” (2)

Un suflu de gheata ma lasa rece, cand „ea” nu mai stie cand timpul trece. Speranta mea se naruieste, cand „ea” amintiri din nou imi trezeste. O imagine din trecut ma rascoleste, cand intr- o alta zi „ea” nu-mi zambeste. Cand „ea” in plans va izbucni, eu langa „ea” nu stiu daca voi mai fi. Un alt rasarit ma asteapta in vis, un alt apus spre „ea” se va prabusi in abis… 😐


Un ideal fantezist

Cand ma gandesc iar la acele vremuri de neuitat, alaturi de tine, in acea seara senina de vara, unde numai stelele si luna ne-au fost martori la prima noastra intalnire; simt cum intreg trupul mi se cutremura, cum inima imi tresalta de fericire, de iubire. Credeam ca te-am pierdut dupa acel interminabil apus de soare, in care emotia traita intens impreuna cu comoara mea de aur, avea sa fie cea care imi starnea cele mai sincere sentimente. Nu stiam daca si tu simteai aceeasi afectiune, aceeasi patima cu care eu iti eram devotat. Poate ca peste ani, nu-si va mai aduce nimeni aminte, acea zi de 11 august, in care doar dragostea eterna inflorea cu pasi repezi intre doi tineri visatori, lipsiti de orice grija lumeasca, singura preocupare fiind aceea de a se avea unul pe altul, intr-o singura clipa de fericire, intr-un singur ceas de romantism, intr-o singura seara de amor. Parca si acum iti aud glasul sublim si bland prin urechile infundate de strigatul nebun de iubire, cuprins doar de inocenta unei fete al carui destin avea sa fie incrucisat de simpatia unui baiat fara culmi de izbanda in ceea ce priveste dragostea.

Amintirea primului nostru sarut si acum ma tulbura, insa, acesta la fel ca si orice imagine bine pastrata in memorie, ramane doar un ideal, o alta fantezie. Sper ca imbratisarea ta de atunci sa fie una care nu se va irosi in nici un moment, in nici o imprejurare, ci doar va ramane o alta dulce si cruda amintire.

Tu vei fi totul pentru mine, apa, aer, pamant si foc, si de aceea iti spun ca nu te voi uita niciodata. Orice nou inceput are un sfarsit si orice sfarsit are un nou inceput ! 🙂

Al tau devotat iubit,

Radu


„EA” (1)

Atunci cand „ea” s-a apropiat de mine, eu nu am stiut ce sa-i ofer. Atunci cand „ea” a venit la mine plangand, eu nu am stiut cum s-o calmez. Atunci cand „ea” m-a intrebat daca vreau sa-i fiu prieten, eu nu am stiut ce sa-i raspund. Atunci cand „ea” a plecat, eu am stiut ce sansa am pierdut. 😐