Category Archives: Poezii

Incertitudine

Postul a fost realizat in data de 29 aprilie 2011. Nu am postat la timp, pentru ca am uitat cu totul de aceasta „notita”. Uitati ce a iesit:

„Avânt departe, Univers

Trăiesc o clipă, râd, regret

Viitorul amplu, nelimitat

Nesigur, incert, intact.

 

Alerg prin versuri…

Am remuşcări, nu-mi amintesc

De ce plângi suflet îndurerat?

Îţi aminteşti iar, trecutul demult uitat?

 

Răspunde tu inimă încleştată!

Lasă-mi o notiţă, un bilet, orice,

Ajută-mă să înţeleg ce boală fără de leac ai…

 

Tu, suflet trist, pe drum fără de întoarcere,

Ai grijă pe unde ajungi,

Cât de departe vrei să fugi.”


Gândurile unui criminal

Fum de ţigară, vapori de alcool,

Toate plutesc în jurul său…

Iarbă fumată, întocmai filtrată,

N-ai habar de tine, deloc.

 

Visezi şi te opreşti,

Îţi aşezi ţigara şi tragi în piept,

Degeaba, nu se mai întoarce niciodată…

O să poţi sta aşa o veşnicie, un veac,

Tot ce-a fost a dispărut,

N-a mai rămas nimic,

Nimic din toate pe care le ştiai.

 

Te aşezi cât mai confortabil în fotoliul tău de piele albă,

Rămâi un moment cu privirea îndreptată spre paharul de whisky…

Iar apoi, totul revine pe fundalul cortinei fumului de ţigară proaspăt.

 

Şi… Bang! asta a fost ultima lui clipa din viata sa, ultima sa rasuflare;

Iar pistolul îi ateriză, pe genunchi.

 

Notă : desenul din dreapta este preluat cu acordul lui Laurghita.


Algoritm pentru realitate

tangenta ochiului meu înghite hăul divizat
– în mine şi în tine –
doar tu, pe axa irisului, înveţi geometria sferelor albastre
iar eu, din centru,

păşesc, timid şi ruşinos,

într-un algoritm al afecţiunii,

într-un sistem de sentimente

în care fiecare are propria sa coordonată,

câmpul său de raţiune, de probabilitate.

Între coordonata vieţii mele şi a eternităţii noastre

se află doar prăpastia inflexibilităţii,

al cărei discriminant se împarte între mine şi tine.

Vibrând sub graficul rigidităţii

şi al inegalităţii lumii ascunse;

raza ta şi diagonala mea

sunt trasate într-un triunghi de simpatie,

înconjuraţi de trei drepte ale aroganţei,

şi un singur centru, o singură înălţime pe treapta flirtului.

Mândrie, prejudecată,

amândoi ne aflăm într-o matrice convenabilă pentru fiecare.

Visul nostru este doar o mulţime vidă.

Inecuaţia realităţii este cea care ne apropie,

dar totodată ne şi separă idealul fericirii obscure.

Mulţimea reflectărilor asupra credibilităţii arhaice

oglindeşte şi mâine,

şi azi, şi ieri,

Procentul perfecţiunii.


X şi Y, de nedespărţit

tangenta ochiului meu înghite hăul divizat
– în mine şi în tine –
doar tu, pe axa irisului, înveţi geometria sferelor albastre
iar eu, din centru,

privesc nedumerit şi însetat spre un infinit,

un abis al speranţei mediane…

Mă învârt într-un cerc de foc,

o sferă în care noi doi ne aflăm paraleli în gol.

O, raza mea de puritate !

ce se-nalţă perpendicular pe a mea viaţă,

numai tu eşti divizată într-o sută, poate o mie sau poate…

nici măcar într-o veritabilă constantă.

Coordonata sufletului meu îmi spune

– fugi, aleargă, n-o lăsa –

– ea este derivata ta. –

Expresia feţei tale, o fracţie de gânduri îmi provoacă;

Oare limita iubirii chiar nulă este ?

Sau doar formula îndrăgostiţilor este sigură şi pură?

Pătratul magic al prieteniei,

veghează printr-un simplu radical

asupra veşniciei gândurilor noastre.

Un şir de fluturi în stomac

păşeşte uşor la fiecare pas…

În mintea noastră

doar diametrul raţiunii mai contează

Nu şi echivalenţa nebuniei de altă dată,

Ce odinioară ni se părea o funcţie continuă,

echivocă…


Rascolire, Amintire

 

Bate gandul, sufletu-n odihna

Zboara pasare a sperantei in pura tihna…

Alina-mi dorul amar in strigatul codrului

Dezleaga-mi din nou grijile haitei

Sub luna, odihneste-te in pace

Sub stele, gaseste-mi leacul.

Injecteaza-mi veninul

Sa uit, sa uit si iar sa uit.

De tine, de ea, de toate.

Indiferenta totala, un medicament ?

Comprimata in ura, intr-o singura tableta…

Si toata doar a ta ?

Pentru un netrebnic ca mine…

O zi, o noapte, un singur ceas blestemat.

 


Depanate amintiri uitate

 

 

Mi-ai oferit tot ce ai avut,

Acum esti doar un alt gand redescoperit,

Ce mi te desparti usor, usor din suflet;

Lasand in urma doar o scrijelita amintire.

 

Peste muntii de singuratate,

Dincolo de mari sperante,

In valuri de emotie involburate,

Mi-e dor de regretatele vacante.

 

Si… cand timpul se oprea

Chiar in fata a doi copii

Ce credeau ca iubirea e doar o emotie;

Servita la o masa, intr-o singura portie.

 

Schimbam in fiecare zi idei

Despre viata, despre moarte, despre…

Despre ce ?

Constiinta noastra mereu era la fel

O singura privire, un singur tel.

 

Acum, sub un copac,

Adunati din nou, fara vreun leac

Cu un singur medicament al dragostei finite;

Pentru o perfuzie a amintirilor noastre

Care asteapta vaccinul pentru doua suflete pereche.

 

Doctor ?

Si doctorul e mort.

Decedat ca si ultima speranta a noastra,

Asezat intr-un cosciug al gandurilor interioare,

Ingropat sub depresiile noastre intime.


Epidemie de sentimente

Suflu de vant rece,

Timpul nu mai sta, iar trece ?!

Ma ascund sub patura mea de speranta,

Afara-i doar pura aroganta…

 

Pagina cu pagina, rasfoiesc din nou

Ce?

O carte numai mea si a ta,

Un jurnal pe care amandoi il rasfoiam candva,

Pastram doar poze cu tine, poze in care amandoi ne imbratisam

Vederi in care, doar dragostea era cea care se putea observa

Rasete de copii, pe care fiecare le aveam, fiecare le purtam alaturi de noi

Zambete calde si sincere, insa niciodata perfecte, dar mereu fara regrete…

 

Shhh…

Ce se aude ?

Din nou un curent de tristete usoara imi provoaca raceala,

Raceala in care doar amintirile noastre supravietuiesc,

O gripa comuna a fiecarui indragostit de odinioara,

O epidemie de sentimente pe care numai noi o stim,

 

Si totusi e doar…

Doar dragostea adolescentina de alta data.


Doar eu si tu…

Doar eu si tu, doar un sarut, doar un minut.

Vrei sa pleci ?

De ce ?

Chiar nu ramai ?

Tu chiar ai uitat, ce dor simteam…

Cand rezemati spre luna plina noi priveam.

Doar eu si tu, doar un sarut, doar un minut.

 

Chipul tau, soare imi era,

Umbra ta, in noapte se adeverea,

Dorinta ta, lege se chema.

Plangeam cu lacrimi de tristete…

Doar noi, sub dragostea acelor timpuri

Uitate de lume, sub ploaie de sentimente

Puternic nemiscate de usoare regrete.

Doar eu si tu, doar un sarut, doar un minut.


Reînvierea (2)

„Stau in noapte,gandindu-ma,”

Sub patura mea de speranta, ghemuindu-ma.

Meditez, dar in zadar.

Imi zboara gandul departe,

„La ce a fost si nu va mai fi…”

Oare se va mai putea remedia ?

Oare speranta mea… va mai conta?

„Cred, sper intr-o reinviere”

Si totusi… nu voi suferi deloc ?

Si candva… timpul va sta pe loc ?

„Dar ma amagesc singura.”

„De ce dragostea mea?”

De ce nu mai ai incredere in mine acum ?

De ce continui sa crezi doar in zvonuri ? Chiar nu vezi ?

„Incetul cu incetul se stinge ce a fost…”

„Si nu sunt sigura ca voi rezista; „

„Dar cred, sper intr-o reinviere.”

Va mai amintiti poezia „Reînvierea”. Ei bine, v-am spus ca acea poezie nu a fost scrisa de mine. Cea care o vedeti postata mai sus este combinata. Adica am pastrat versurile celeilalte, dar am continuat intr-o alta maniera ordinea. Sper sa va placa. 😀 – „Reînvierea`s back” :)) )


Furtuni acute

Ploua, un glas mi se ineaca in lacrimi,

Privesc, ma gandesc dar… in zadar, nici eu macar nu izbutesc

Sa inteleg, ce a fost candva si totusi; doar undeva tristetea mi-o traiesc.

Prind aripi, flacari de speranta mistuiesc,

Se aude doar o fosnitura… frunze, amagire intrezaresc.

Amintiri uitate, poze imprastiate, jurnale rasfirate… toate ard;

Ating un suflet, descopar o lumina, iubesc si ma afund, dar cad.

Rostesc cunvinte, urmate de idei pripite,

Ma avant in rasate, adesea plansete, astept si totul ?

Totul o ia razna, totul e atat de tacut, in al noptii amar trecut.


Iluzie

Incep sa clipesc, ma uit imprejur si nimic…

Astept in noapte, bezna totala, doar eu si al meu tic.

Un tic nervos, intens, febril; care ma face sa urlu… pana la stele, pana departe de ele.

Incerc sa scriu, sa desenez, chiar sa pictez, dar stilul meu aparte-i e.

Mi-e frica, privesc, ascult un vers, insa regula ramane aceeasi; sa nu clipocesc.

Fereasta mi-e inchisa, amortesc din nou, dar cu lumina stinsa

De ce scriu, de ce arunc cu praf de stele pe urmele mele ?

Lumea inca nu crede in fericire, doar in euforie,

O stare ce se poate explica, insa cu valoare…iluzie.


With passion, from love

Of, nici acum nu-mi vine sa cred ca m-am apucat de poezii. Ei bine pana acum un an habar n-aveam ca pot, ca sunt in stare de asta, desi mai sunt si baiat, in fine… Nu stiu daca excelez sau nu; sau daca am ceva in cuvintele si ideile pe care le folosesc, insa tot continui. Nu ca as avea ceva de castigat din asta, dar te poti descarca si astfel 😀


Strigat

Aud si strig in acelasi timp,

Plang si visez cand nu vreau sa uit,

Sa-mi aduc aminte de cum ai luat nastere,

Si sa te pastrez neincetat scanteia mea, in picuri de asteptare.

Oare dorul meu va apune ?

Oare sageata ta ma va rapune ?

De ce mereu simt gheata si foc,

Cand ma ustura in acelasi loc.

De ce ingerul meu simt ca ma paraseste,

Iar inima mea spre el, incontinuu ma calauzeste.

De ce iarna cand vine, in suflete ea se opreste,

In suflete calde si duioase, care niciodata ura nu le viscoleste.


Asteptare, nerabdare

Luna straluceste,

Soarele, sentimente de iubire, imi trezeste,

Chipul tau il simt aproape; precum umbra langa mine

Doar dragostea nemarginita ma gaseste iar cu tine…

Dar tu esti departe, o, dulcea mea inaripare !

Prezenta ta neincetat, intr-o minte ravasita, apare.

Si cand zbor, zbor, zbor…

Eu de dorul tau ma-nalt si mor!

Iar cand inima mea bate de atatea sperante,

Eu doar pe tine te doresc, doar de tine vreau mereu sa-mi amintesc.

Oare cui as putea sa-i mai rostesc, te iubesc ?!

Un te iubesc din pasiune, un te iubesc din dragoste, un te iubesc fara restante.


Avant infinit

Alerg, ma clatin de atata prospetime,

De atata iubire, de atata profunzime.

Merg, incep din nou sa deslusesc

O taina aparte, o taina doar pentru cei ce s-amagesc.

Fug incontinuu de ceva, de acceasi teama,

Pe care o regasesc in mine, iara.

Pasesc insa, spre o strasnica inchipuire

O falsa realitate, pe care vreau s-o impart numai cu tine.