Category Archives: Poezii

Incertitudine

Postul a fost realizat in data de 29 aprilie 2011. Nu am postat la timp, pentru ca am uitat cu totul de aceasta „notita”. Uitati ce a iesit:

„Avânt departe, Univers

Trăiesc o clipă, râd, regret

Viitorul amplu, nelimitat

Nesigur, incert, intact.

 

Alerg prin versuri…

Am remuşcări, nu-mi amintesc

De ce plângi suflet îndurerat?

Îţi aminteşti iar, trecutul demult uitat?

 

Răspunde tu inimă încleştată!

Lasă-mi o notiţă, un bilet, orice,

Ajută-mă să înţeleg ce boală fără de leac ai…

 

Tu, suflet trist, pe drum fără de întoarcere,

Ai grijă pe unde ajungi,

Cât de departe vrei să fugi.”


Gândurile unui criminal

Fum de ţigară, vapori de alcool,

Toate plutesc în jurul său…

Iarbă fumată, întocmai filtrată,

N-ai habar de tine, deloc.

 

Visezi şi te opreşti,

Îţi aşezi ţigara şi tragi în piept,

Degeaba, nu se mai întoarce niciodată…

O să poţi sta aşa o veşnicie, un veac,

Tot ce-a fost a dispărut,

N-a mai rămas nimic,

Nimic din toate pe care le ştiai.

 

Te aşezi cât mai confortabil în fotoliul tău de piele albă,

Rămâi un moment cu privirea îndreptată spre paharul de whisky…

Iar apoi, totul revine pe fundalul cortinei fumului de ţigară proaspăt.

 

Şi… Bang! asta a fost ultima lui clipa din viata sa, ultima sa rasuflare;

Iar pistolul îi ateriză, pe genunchi.

 

Notă : desenul din dreapta este preluat cu acordul lui Laurghita.


Algoritm pentru realitate

tangenta ochiului meu înghite hăul divizat
– în mine şi în tine –
doar tu, pe axa irisului, înveţi geometria sferelor albastre
iar eu, din centru,

păşesc, timid şi ruşinos,

într-un algoritm al afecţiunii,

într-un sistem de sentimente

în care fiecare are propria sa coordonată,

câmpul său de raţiune, de probabilitate.

Între coordonata vieţii mele şi a eternităţii noastre

se află doar prăpastia inflexibilităţii,

al cărei discriminant se împarte între mine şi tine.

Vibrând sub graficul rigidităţii

şi al inegalităţii lumii ascunse;

raza ta şi diagonala mea

sunt trasate într-un triunghi de simpatie,

înconjuraţi de trei drepte ale aroganţei,

şi un singur centru, o singură înălţime pe treapta flirtului.

Mândrie, prejudecată,

amândoi ne aflăm într-o matrice convenabilă pentru fiecare.

Visul nostru este doar o mulţime vidă.

Inecuaţia realităţii este cea care ne apropie,

dar totodată ne şi separă idealul fericirii obscure.

Mulţimea reflectărilor asupra credibilităţii arhaice

oglindeşte şi mâine,

şi azi, şi ieri,

Procentul perfecţiunii.


X şi Y, de nedespărţit

tangenta ochiului meu înghite hăul divizat
– în mine şi în tine –
doar tu, pe axa irisului, înveţi geometria sferelor albastre
iar eu, din centru,

privesc nedumerit şi însetat spre un infinit,

un abis al speranţei mediane…

Mă învârt într-un cerc de foc,

o sferă în care noi doi ne aflăm paraleli în gol.

O, raza mea de puritate !

ce se-nalţă perpendicular pe a mea viaţă,

numai tu eşti divizată într-o sută, poate o mie sau poate…

nici măcar într-o veritabilă constantă.

Coordonata sufletului meu îmi spune

– fugi, aleargă, n-o lăsa –

– ea este derivata ta. –

Expresia feţei tale, o fracţie de gânduri îmi provoacă;

Oare limita iubirii chiar nulă este ?

Sau doar formula îndrăgostiţilor este sigură şi pură?

Pătratul magic al prieteniei,

veghează printr-un simplu radical

asupra veşniciei gândurilor noastre.

Un şir de fluturi în stomac

păşeşte uşor la fiecare pas…

În mintea noastră

doar diametrul raţiunii mai contează

Nu şi echivalenţa nebuniei de altă dată,

Ce odinioară ni se părea o funcţie continuă,

echivocă…


Rascolire, Amintire

 

Bate gandul, sufletu-n odihna

Zboara pasare a sperantei in pura tihna…

Alina-mi dorul amar in strigatul codrului

Dezleaga-mi din nou grijile haitei

Sub luna, odihneste-te in pace

Sub stele, gaseste-mi leacul.

Injecteaza-mi veninul

Sa uit, sa uit si iar sa uit.

De tine, de ea, de toate.

Indiferenta totala, un medicament ?

Comprimata in ura, intr-o singura tableta…

Si toata doar a ta ?

Pentru un netrebnic ca mine…

O zi, o noapte, un singur ceas blestemat.

 


Depanate amintiri uitate

 

 

Mi-ai oferit tot ce ai avut,

Acum esti doar un alt gand redescoperit,

Ce mi te desparti usor, usor din suflet;

Lasand in urma doar o scrijelita amintire.

 

Peste muntii de singuratate,

Dincolo de mari sperante,

In valuri de emotie involburate,

Mi-e dor de regretatele vacante.

 

Si… cand timpul se oprea

Chiar in fata a doi copii

Ce credeau ca iubirea e doar o emotie;

Servita la o masa, intr-o singura portie.

 

Schimbam in fiecare zi idei

Despre viata, despre moarte, despre…

Despre ce ?

Constiinta noastra mereu era la fel

O singura privire, un singur tel.

 

Acum, sub un copac,

Adunati din nou, fara vreun leac

Cu un singur medicament al dragostei finite;

Pentru o perfuzie a amintirilor noastre

Care asteapta vaccinul pentru doua suflete pereche.

 

Doctor ?

Si doctorul e mort.

Decedat ca si ultima speranta a noastra,

Asezat intr-un cosciug al gandurilor interioare,

Ingropat sub depresiile noastre intime.


Epidemie de sentimente

Suflu de vant rece,

Timpul nu mai sta, iar trece ?!

Ma ascund sub patura mea de speranta,

Afara-i doar pura aroganta…

 

Pagina cu pagina, rasfoiesc din nou

Ce?

O carte numai mea si a ta,

Un jurnal pe care amandoi il rasfoiam candva,

Pastram doar poze cu tine, poze in care amandoi ne imbratisam

Vederi in care, doar dragostea era cea care se putea observa

Rasete de copii, pe care fiecare le aveam, fiecare le purtam alaturi de noi

Zambete calde si sincere, insa niciodata perfecte, dar mereu fara regrete…

 

Shhh…

Ce se aude ?

Din nou un curent de tristete usoara imi provoaca raceala,

Raceala in care doar amintirile noastre supravietuiesc,

O gripa comuna a fiecarui indragostit de odinioara,

O epidemie de sentimente pe care numai noi o stim,

 

Si totusi e doar…

Doar dragostea adolescentina de alta data.