Category Archives: „Tu”

Gândurile unui criminal

Fum de ţigară, vapori de alcool,

Toate plutesc în jurul său…

Iarbă fumată, întocmai filtrată,

N-ai habar de tine, deloc.

 

Visezi şi te opreşti,

Îţi aşezi ţigara şi tragi în piept,

Degeaba, nu se mai întoarce niciodată…

O să poţi sta aşa o veşnicie, un veac,

Tot ce-a fost a dispărut,

N-a mai rămas nimic,

Nimic din toate pe care le ştiai.

 

Te aşezi cât mai confortabil în fotoliul tău de piele albă,

Rămâi un moment cu privirea îndreptată spre paharul de whisky…

Iar apoi, totul revine pe fundalul cortinei fumului de ţigară proaspăt.

 

Şi… Bang! asta a fost ultima lui clipa din viata sa, ultima sa rasuflare;

Iar pistolul îi ateriză, pe genunchi.

 

Notă : desenul din dreapta este preluat cu acordul lui Laurghita.

Anunțuri

Doar eu si tu…

Doar eu si tu, doar un sarut, doar un minut.

Vrei sa pleci ?

De ce ?

Chiar nu ramai ?

Tu chiar ai uitat, ce dor simteam…

Cand rezemati spre luna plina noi priveam.

Doar eu si tu, doar un sarut, doar un minut.

 

Chipul tau, soare imi era,

Umbra ta, in noapte se adeverea,

Dorinta ta, lege se chema.

Plangeam cu lacrimi de tristete…

Doar noi, sub dragostea acelor timpuri

Uitate de lume, sub ploaie de sentimente

Puternic nemiscate de usoare regrete.

Doar eu si tu, doar un sarut, doar un minut.


„Tu”

De fiecare data doar… „Tu”. Nicidecum n-am incetat sa nu te mai privesc, sa nu te mai admir. In fiecare dimineata radioul pornit, muzica in fiecare coltisor al casei, si … „Tu”. Dormeai ca un prunc, exact ca un nou-nascut. Fiecare melodie iti provoca o stare si mai somnolenta, nimic nu se compara cu somnul tau profund. Nu voiam sub nici o forma sa-ti tulbur acea armonie, acea liniste interioara. Miros de ceai te imbieta in fiecare duminica dimineata. Era ziua ta preferata si in acelasi timp ziua noastra speciala. Niciodata nu-ti lipseam cu micul dejun la pat. Doar „Tu” erai cea care imi provoca entuziasmul de a ma trezi mai devreme decat o fac de obicei si sa stau langa tine. Simteam cum te apropiai de mine, doar prin zambetul tau… si gata. Atat era de ajuns pentru un sarut. Doar „Tu” stiai cel mai bine sa destinzi atmosfera de dimineata. Prezenta ta era totul. Doar „Tu” … si iar „Tu”.

Intotdeauna cand auzeam glasul tau eram alaturi de tine. Trebuia doar sa spui cuvantul magic, iar tu te si aflai in bratele mele. Frunzele de toamna ne aminteau de fiecare data de clipele in care timpul ne presa la nesfarsit, dar nu incetam nici eu, nici „Tu” sa fim unul langa altu. Doar „Tu”… si iar „Tu”.

Zi de zi, ora de ora, prezenta ta imi ocupa fiecare pauza, fiecare minut liber de care aveam parte. Candva ne iubeam, undeva intr-un parc noi doi ne indragosteam. Acelasi loc, aceeasi banca. Si acum, cand trec prin acele locuri demult uitate; imi amintesc de tine, de mine, de… noi. De ce a trebuit sa se intample totul asa de repede. Timpul chiar nu iarta pe nimeni? De ce? Atat de multe momente s-au petrecut in acele vremuri. Prima noastra intalnire, primul nostru sarut, prima noastra poza. Acum totul e doar un trecut romantic si trist… De ce? Doar „Tu”… si iar „Tu”.

Nu mai cred in nimic, nu mai sper in nimeni, nu mai am incredere decat in mine ? Oare isi va mai aminti cineva de noi ? Oare asta a fost tot ? Un alt cuplu indragostit si gata ? Poate ca da, poate ca nu. Suferinta prin care am trecut amandoi… nu ii doresc nimanui. Ah… si cand ma gandesc la fiecare noapte pierduta pana in zori numai cu tine. Atata durere… nu mai pot rezista. Uneori as vrea sa fiu acolo cu tine, sa dispar din lumea asta, sa fie totul mai usor. De ce a trebuit sa pleci ? De ce doar o fractiune de secunda ne desparte pentru o eternitate ? Oare chiar asa a trebuit sa se intample ? Cu ce am gresit ? Simt ca inca nu m-ai parasit. Inca esti langa mine… Doar „Tu”… si iar „Tu”.