Visul unei realitati (2)

Afara ploaia se intetise bine de tot, iar stejarul falnic si batran statea sa cada peste casa. Crengile sale se leganau din ce in ce mai tare, parca vrand sa colaboreze cu furtuna naprasnica ce se apropia. Doar o bufnita isi mai facea locul printre frunzele zgribulite de vant, buhaind de frica acelei nopti. Tony nici nu bagase de seama aceste detalii. Isi terminase patul de facut si, frant de oboseala s-a aruncat in el, fara nici o grija; exact ca intr-o piscina. Ceasul sau ticaia zgomotos pe masuta, iar telefonul nici nu se mai oprea din “cantat”. Facandu-se comfortabil si simtindu-se in largul sau, lui Tony incepeau sa-i zboare gandurile. Ii veneau in minte fel de fel de premoniti. Auzea glasul aspru si autoritar al profesorului de engleza si in vis: “Tony de ce nu ti-ai facut tema? Iar ti-a mancat-o cainele sau doar vrei sa mai pui la colectie inca unul din scaunele mele?”

Tony fugise deja din oras, impreuna cu skateboard-ul sau, luandu-si un tricou, o alta pereche de tenisi, ceva de mancat si o sticla mare de Pepsi, totul avand loc intr-un singur rucsac. Si-a pupat parintii, pe nesuferitul de Buz si pe Alicia. Isi luase ramas bun de la toti. In drumul sau spre iesirea din oras, se simtea un pic prost. Nu stia daca sa se intoarca sau nu. Tocmai atunci, dintr-o neobisnuita intamplare se afla intr-o statie de autobuz. Isi zisese sa astepte vreo 10 min, in acest timp exersand cate ceva pe skate. In momenul cand si-a scos placa, a aparut din senin, parca scos dintr-o palarie, un autocar cu un volum cat pentru toata scoala sa, imbracat de jur imprejur cu culori sclipitoare, multe tatuaje “cool”, iar in fata, soferul imbracat putin cam ciudat, astepta ca Tony sa intre.

Domnul George, soferul norocos al lui Tony, impartea peste tot bilete, pop-corn si multe pungi cu chips-uri.

“Hai intri sau vrei sa dormi toata noaptea pe banca?”

“Cat ma costa un bilet spre cea mai apropiata destinatie, domnule…..Geo…George?”

“Este gratis pentru cei ce sunt abandonati sau doar hoinaresc noaptea.”

Tony se simtea cu musca pe caciula. Se afla exact in aceasta situatie. Insa stie ca nu are nimic de pierdut si se parasuteaza direct in locurile din spate. Acolo observa fel de fel de adolescenti, cu diverse look-uri, imbracaminte din ce in ce mai inspaimantatoare si multe, multe gunoaie, tipice celor de varsta sa. Isi cauta un loc cat mai curat si mai comod si isi arunca rucsacul drept langa celelalte bagaje. Era in largul sau, nefiind deranjat iar de grijile celei de a 2-a zi. Nu stia unde va merge, dar de un lucru era sigur : isi va face muuuuulti prieteni si de ce nu, chiar si o prietena. Gandea cam mult pentru varsta sa…

Isi trage castile pe urechi, dand la maxim muzica si isi insemneaza in carnetelul sau de notite, de la matematica (il uitase de anul trecut in rucsac), cateva ganduri, idei. Dupa ce-si termina bateria, isi intoarce privirea spre fereastra, curios unde se afla. Afara insa era o lume de basm, asa cum voia el. Credea ca sosise in alta tara, undeva in U.S.A. sau chiar in Australia. Nu vedea nimic cunoscut. Doar copacii ii aduceau aminte de casa, de inima Angliei. La doar cateva clipe dupa toate acestea, o fata se aseaza pe scaunul din dreapta sa. Timid din fire, o lasa pe ea sa “atace”.

“Buna! Eu sunt Alexia si as vrea sa stiu unde vrei sa stai, la fereastra sau la margine? Am cautat locuri peste tot si acesta era singurul care a mai ramas.”

“Buna! Nici o problema. Eu prefer sa stau la langa geam pt. ca mi se face rau in cealalta parte. Am uitat sa ma prezint…eu sunt Tony si sunt profund incantat de cunostinta.”

“La fel si eu, draga Tony!… Unde ziceai ca mergi???”

“Eu?!…pai merg… mmm…merg spre….”

“In aceeasi directie ca si mine banuiesc” zise incurajator, Alexia.

“Da! exact, sti sa citesti gandurile unui coleg de scaun”

Desi Tony habar n-avea unde se indreapta… Oricum era satisfacut de prezenta Alexiei. Simtea putina teama fata de ea. Poate doar ii era rusine sau uitase ca asa se intampla cand te indragostesti, fluturi in stomac, putina timiditate sau poate mai multa si ceva sfiala. Era ceva normal pentru un baiat ca el, care n-a mai avut o relatie demult, mult, timp.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: