Visul unei realitati (4)

Lui Tony nu-i pasa de nimic, nici de Paris, nici de Franta, in schimb Alexia nu se putea abtine in a-si exersa accentul frantuzesc. Imaginea celor doi putea lasa pe oricine surprins in ceea ce privesc gusturile. Deodata, Tony isi arunca rucsacul pe iarba si se opri din mers.

“Ce faci?” intreba tulburata Alexia.

“M-am saturat pana peste cap de toata franceza si de toata Franta si de tot ce exista in aceasta tara !!!”

Tony avea aceeasi parere despre aceasta regiune, la fel ca si vechiul sau prieten Rabbit. Acel copil nu putea sa se stapaneasca cand venea vorba de ora de franceza. Tragea chiulul de fiecare data cand avea ocazia. Nu putea s-o sufere nici pe profa, dar nici pe  “limba”.

“Hai mai Tony, va fi magnifique!”

Tony devenea nervos cu fiecare cuvant rostit in alta limba decat cea de bastina. Alexia stia de ce este atat de iritat, insa voia doar sa-l tachineze. Inceta totusi a-l mai supara. Indata o pasare se apropie de Tony, dar nu voia sa-l muste sau sa-l ciuguleasca, ci doar sa se “usureze”.

“Gata! Asta a umplut paharul ! Am ajuns in iad, iar natura asta…..”

Alexia se repezi catre el si il imbratisa asemeni unei mame protectoare, Tony jucand rolul unui copil imbufnat si razgaiat. Isi continuara pana la urma calea suferintei si a dragostei, continuand a se necaji in continuare.

“Yupiiii ! Urmeaza sa intram pe Champs Elysees…”

“Unde ????”

“Pe una dintre cele mai frumoase strazi din lume.”

“Aaa, inteleg.”

Insa Tony se uta imprejur si i se parea ca acel faimos bulevard e doar o alta strada, ca oricare alta. Peste tot, tineri proaspat casatoriti sau teribil de indragostiti sarutandu-se fara oprire. Nu intelegea nimic, dar intuia. “Je t’aime, Jasmine !”, “Tu es mon ange, Noel !” ,”Tu seras toujours dans mon coeur!”, astfel de replici puteai intalni la fiecare masa, la fiecare pas.

“Uite! E chiar “L’Ambrosie”.”

“WTF?”

“Nu vorbi urat Tony, vreau sa zic ca putem lua masa, chiar la restaurantul “L’Ambrosie”, unul destul de bine cotat in acest oras.”

“Aaa, ok, unde ne asezam?!”

“Uite acolo, chiar langa acel cuplu, de sub umbreluta.”

Tony ii trase scaunul intr-un mod galant, Alexiei. Nu se astepta la aceste gesturi din partea lui T. Cei doi se aflau fata in fata si totusi nu s-au putut stapani. Un sarut in stil frantuzesc ii cuprinse pe cei doi in decorul perfect, romantic al unui apus de soare exact pe gustul Alexiei. Brusc, un chelner imbracat in carouri multicolore, cu o nuanta palida de violet imbininata cu roz, ii intrerupse.

“Qu’est-ce que vous voulez commander, monsieur?” ( “Ce doriti sa comandati, domnule?”)

“Cu mine vorbeste?”

“Da!”

“Si ce vrea sa zica, ca imi trage un sut in **** !”

“Tonyyyyyy! Fi cuminte si nu mai vorbi urat. Te intreaba ce vrei sa comanzi.”

“Spunei sa ne aduca meniul.”

“Nous apportons et le nouveau menu, s’il vous plaît!”

Tony voia sa-i dea cu ceva in fata sa de chelner gay, insa se stapani. Voia sa fie romantic, tandru si atent cu Alexia. Nu voia sa se dea in spectacol, alaturi de fiinta iubita. Tony isi arunca o privire pe uniforma ospatarului ciudat si citi cu voce tare, Gaspar Gaylord (prescurtat G.G.).

“Votre menu, monsieur!” “

“Merci !”

“De unde sti sa multumesti in franceza?”

“Pai scrie chiar pe usa restaurantului.”

“Deci ce vrei sa mancam?”

“Cred ca as vrea “Souris d’agneau”, “Foie gras”, “Quiche” si “Prestige des Sacres”. Tu ce ai dori, Ally?”

“Cred ca voi lua aceleasi feluri pe care le-ai comandat si tu. Am incredere in intuitia ta, Tony!”

Fata lui Tony se imbujora toata si ramase fara cuvinte. Chema chelnerul si ii dadu comanda.

“Dar cu ce platim?” zise disperat Tony.

“Nici o grija, am eu cativa Euro.”

“Euro? Nu lire?”

“Da, pt ca asta e moneda europeana recunoscuta si in Franta.”

“Ok atunci!”

Din nou Alexia il imbratisa pe Tony si il saruta cu mult patos. Ceasul indica ora 21:30, insa nimeni nu dadea atentie acelor de ceasornic. Tot restaurantul era plin de indragostiti, de cupluri formate sau in formare, iar dragostea plutea in aer, putand fi simtita si de fapturile necuvantatoare ale Parisului. Turnul Eiffel veghea asupra celor cuprinsi de afectiune, iar artificile se preagateau sa-si ia zborul in vazduh. Stele cazatoare isi faceau aparitia, iar Semiluna parca ducea dorul Soarelui, dorul unei iubiri nesfarsite, ce nu se va termina decat in ultima zi a acestei lumi.

“Uite, s-au aprins luminile!”

“Wow, cat de frumos poate fi seara la Paris !” spuse satisfacut Tony, lasand de-o parte orgoliul.

“Ai vazut ! Ti-am spus eu, nu vei regreta aceste minunate momente.”

Si asa era… Alaturi de Alexia, Tony se simtea ca un adevarat conducator, langa a sa regina Nefertiti. Nu-i parea rau deloc si nici nu voia sa se afle in alta parte.

“Votre commande, monsieur !”

“Iar tu !”

“Merci Gaspar !”

Si disparu. Tony incepu sa infulece, ca un porc, insa isi dete seama ca nu-i pica prea bine Alexiei.

“Ce faci?”

“Mmm..ma..nanc ! Tu?”

“N-ai auzit de bunele maniere ?”

“Aaaa, scuza-ma !”

Cei doi nu se mai saturau privindu-se unul pe altul. Farmecul fetei ii dadea fiori in stomac. Ajunsi in cele din urma la sampanie, Tony stia exact cum va proceda. O agita foarte putin, rasuci dopul si BOOM, un spumant fin si delicat incepu sa tasneasca in pahare. Era aproape miezul noptii, dar…..

“Pentru un nou inceput !”

“Pentru o noua prietenie !”

Ciocnira amandoi paharele hotarati si se sarutara. De data aceasta, Tony o lua in brate pe Alexia si incepu sa interpreteze rolul unui adevarat cavaler, unui adolescent romantic intr-o scena deosebit de amoroasa.

“Priveste ! Incep artificile !”

“Suuupeeerrr ! Iubesc acele rachete multicolore inca din copilarie. Fiecare explozie pe cer, ma duce cu gandul la zbor, la o noua lume, la o alta viata alaturi de persoana iubita.”

Nu stia ce sa raspunda, insa apela din nou la sarut. Nu era un sarut oarecare, ci unul din toata inima, cu multa pasiune, mult entuziasm. Inflacarati amandoi de toate acestea, parasira in graba restaurantul, uitand sa plateasca. Cautau un loc calm, linistit, destinat celor asemeni lor, dar nu stiau unde sa se indrepte. Gustul placut al acestui nectar, incercat doar de cei aflati in situatia lor, ii ametise de-a binelea.


2 responses to “Visul unei realitati (4)

  • emma

    e foarte fain capitolul! m-am spart de ras cand o vorbit chelnerul in franceza =)) si mie imi place franceza, numai ca la noi la ora e cam plictisitor asa ca o invat singura…

    anyway, suuper capitol! voi trece la next 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: