Visul unei realitati (5)

“Alexia am uitat rucsacele si sk8-ul! Nu tocmai sk8-ul !!!”

Insa regreta totusi. Tony considera skate-ul un “amic” care nu-i lipsea nicaieri. Simtea in adancul sau ca, alaturi de Ally le are pe toate; orice isi putea dori se afla langa el. Mintea sa ii spunea insa altceva, dar inima il contrazicea…

“Lasa Tony; iti iei tu altul cand ajungem la Londra.”

“Spune-mi Alexia! Tii mult la mine, nu-i asa ?”

Alexia se simtea perfect asa cum se afla in acel moment. Considera ca nici nu se putea mai bine. Se indragostise de el inca de atunci cand adormise in poala sa. Urmarise tot, ceea ce savarsise Tony in timp ce ea se afla la “panda” in lumea viselor. Gestul cu plapuma tinuse pana la urma.

“Da, prostutule ! Mai intrebi ! Tu esti totul pentru mine, Tony. Desi nu te cunosc prea bine stiu un sigur lucru…. Te iubesc !”

“Nici eu nu te cunosc destul ca sa-mi pot da seama cine esti Ally… Te iubesc !”

Si se imbratisara intr-un mod in care numai proaspat castoritii il mai fac. Pasiune, entuziasm orice puteai observa in contopirea celor doua perechi de buze, rosii de atata intensa afectiune. Strazile Parisului nu erau insa locul cel mai potrivit, dar luna de pe cer le facea cu ochiul la fiecare. Martora la o alta iubire adolescentina, luna si acum fagaduia o alta atmosfera romantica, alaturi de subalternele stele lucitoare.

“Hai sa mergem in “Parc du Champ-de-Mars” !”

“Ok Alicia. Chiar voiam sa te intreb de parcurile din Paris.”

Se grabeau mai mai sa nu piarda ceva anume, desi ceasul indica 1:30 noaptea. Nu era nimeni la acea ora in parc. Si totusi, Tony cu Alexia asta urmareau… Totul doar pentru ei, doar sa se bucure de iubirea nesfarsita. O dragoste a doi tineri cu sentimente fierbinti, pline de sinceritatea fiecaruia.

“Am ajuns. Uite hai sa ne asezam pe banca de sub acel stejar.”

“OOO magnifique !” zise Tony cu o usoara ezitare in accentul sau.

“Ia stai putin. De cand sti tu franceza?! Spuneai ca nu-ti place !”

“Mai invata si omul cate ceva printr-o tara straina, mai Ally !”

“Ma bucur ca ai lasat de-o parte orgoliul……”

“Dar tot nu invat mai mult in limba asta de peltic si fara noima.”

Alexia credea ca-si revenise din acea faza in care nu stia altceva decat sa urasca Franta. Insa se inselase.

“Ah Alexia…. Sti ce-mi place cel mai mult la tine?”

“Picioarele ?”

“Nu… adica si asta, insa cel mai mult imi plac ochii tai si sufletul pur, bunatatea ta, blandetea de care dai dovada atunci cand sunt suparat sau cand imi lipseste ceva si nu in ultimul rand iubirea pe care mi-o arati de fiecare data.”

“Sunt usor flatata Tony. Nu stiam ca-ti plac asa mult ochii mei.”

“A si asta nu e tot, Alexia. Parul tau e cel care le contureaza pe toate. Saten, ondulat, asezat exact cum imi place mie…”

“Si de picioare nimic, Tony ?!”

“Ba da, si de ele sunt atras, insa nu gandesc cu capul de jos”

Si incepura sa rada. Se luara iar in brate si se sarutara. Asa cum stateau ei frumos asezati sub umbra unui stejar falnic, cu frunzele proaspete, deodata Alexia, cu un spirit de observatie foarte dezvoltat obseva ceva neobisnuit.

“S-a miscat. Stejarul s-a miscat ! Am vazut bine !!!”

“Ai halucinatii Alexia… E doar vantul !”

Si isi arunca o privire si el. Se uita bine si ce sa vezi….

“E Rabbit! Ce naiba cauta el aici, tocmai acum ?”

“Heeeeeyyy Tony, Alexia. Ce faceti?”

Rabbit tocmai isi etala calitatile sale de strengar; ciordise un balon cu aer cald chiar din fata mall-ului din Paris. Norocul il urmarea peste tot pe acest copil zurliu.

“Hai vreti sa facem o tura deasupra Parisului noaptea? Cred ca v-ar placea nespus de mult. Mai ales tie Romeo !”

“Rabbiiitttttt! Treci chiar acum jos, cu balon cu tot !!!”

“Ok Tony. De indata ce invat sa-l opreeesc !”

“Nu sti sa-l manevrezi !? Cum de te afli in el ?”

“Pai l-am „imprumutat” de la mall. M-am aruncat in el, pt a putea dormi linistit noaptea asta si iata-ma aici cu voi. Daca nu era stejarul acesta, puteam sa ma inalt si mai mult.”

“Hai ce mai asteptam Tony ! Ne-ar prinde bine o gura de aer deasupra Parisului noaptea !”

Si sarira amandoi in balon. Rabbit se uita imprejur, iar cei doi se sarutau si se alintau in continuare.

“Dar unde mergem ? Cum functioneaza chestia asta ?”

“Las`, ca ma ocup eu Rabbit. Tu vezi ce faci cu ciorile. Vezi sa nu care cumva sa inntre vreuna in balon, ca s-a zis cu noi !”

“Atunci eu va indrum.” zise razand Alexia…

“Aoleu….. Am uitat de autocar !”

“Lasa autobuzul, Tony; probabil a si plecat spre alte orizonturi…”

Se intristara intr-un fel amandoi. Si Alexia si Tony se gandeau la faptul ca acolo s-au cunoscut si le parea rau. Dar se aveau unul pe altul acum.

“Ne avem unul pe altul acum. Ce mai conteaza. Suntem doar noi doi. Asta e cel mai important !”

“Si eu! M-ati uitat pe mine !”

“Taci !!!” au tipat amandoi catre Rabbit deranjati de replica sa.

Si incepura toti trei sa rada si sa faca glume si tot asa, uitand de directia balonului. Se aflau deja departe mult de romanticul Paris, poate ca prea departe.

“Priviti ! se pare ca am ajuns la mare. Ne indreptam catre Anglia cred.”

“S-ar putea sa ai dreptate Rabb ! Avand in vedere ca sub noi se afla numai apa, este posbil sa ne indreptam spre casa.”

Insa se parea ca vantul nu le va face pe plac. Bucurosi si veseli, nu stiau unde se vor indrepta de data aceasta. O noua lume se afla in calea lor…

Anunțuri

One response to “Visul unei realitati (5)

  • emma

    “Ah Alexia…. Sti ce-mi place cel mai mult la tine?”
    “Picioarele ?” totala faza =)))))

    imi place in continuare ideea 🙂 pare interesant 🙂 te face sa vrei sa citesti mai mult…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: